Cel mai iubit dintre pământeni, de către Zeus, pare a fi Marian Preda, decanul Facultăţii de Sociologie din Universitatea Bucureşti, cel care va conduce  Mişcarea Populară. O palidă consolare pentru pierderea din mână a PDL-ului.  În acelaşi timp, un fapt simptomatic pentru stadiul  în care se află aşa zisul pol de dreapta. 

O analiză a sângelui politic al acestor organisme muribunde nu ne arată deloc o grupă  politică sangvină de dreapta. Avem întâi  tabăra Blaga, decolorată politic, aşa cum era PD-ul pe vremuri, înainte să-l arunce în luptă Traian Băsescu.  Tabăra Elenei Udrea e similară în lipsa de conţinut ideologic cu cea a lui Blaga, dar fiind împinsă de la spate de Băsescu pare mai cu vână politică. Ar mai fi "reformiştii", gruparea Macovei, care dispreţuieşte profund celelalte două tabere, deşi fără acestea nu şi-ar fi putut obţine funcţiile. Cei care formează acest microgrup politic nu sunt politicieni de dreapta, eventual pot fi de dreapta în calitate de profesori, ong-işti. Din această categorie mai fac parte  MRU şi Mihail Neamţu.  Nu e suficient să fii intelectual cu convingeri de dreapta, membru al societăţii civile, ca să devii şi politician. Niciunii dintre aceştia n-au charismă politică. E adevărat că la nivel de discurs auzim la aceştia un ton justiţiar, care totuşi nu e monopol de dreapta, dimpotrivă, şi aici e una dintre originalităţile doctrinare româneşti, el ar suna poate mult mai bine în gura celor de stânga. Dar mafioţii îmbuibaţi şi tot ce înseamnă justiţie adevărată, care peste tot în lume este un factor de reducere a inegalităţilor economice, nu sunt teme interesante pentru originala stângă românească. Revenind la gestul lui Băsescu,  de-a lansa o plută pe apa politicii, această  situaţie  ne arată încă o dată cât de important e şeful la noi, la români. Nimeni nu acceptă o colaborare, decât de nevoie, vezi acordul premier-preşedinte, dar şi acela impus din afară. Altfel, toată lumea vrea să conducă cu mână de fier şi să-şi subjuge întregul organism politic. Băsescu şi-a pierdut jucăria PDL, aşa că se amăgeşte cu un ONG gonflabil. Dar măcar ştie că e a lui, că şi-a pus oamenii lui. Asta e boala românească în politică de care au suferit toţi liderii noştri. Nu ştiu să conducă decât dictatorial, eliminând orice opoziţie. Dincolo de toate, revine şi la Traian Băsescu obsesivul îndemn de construcţie  a dreptei. În ţara în care nu s-a construit nimic de douăzeci de ani, iată că se face un efort. Dar chiar dacă e nevoie pe lumea asta şi de construcţii politice, atât timp cât ele sunt începute în laborator, acolo vor şi exploda ca experiment nereuşit. Marian Preda, preşedintele Mişcării Populare, are toate şansele să rămână, dacă nu cel mai neiubit dintre pământeni, cel mult un glonţ orb în politica românească.