Trecerea spre un viitor cere trudă grea și îndelungată, dar trebuie să navigăm statornic pe drumul pe care ni l-am ales, deși se pare că ne ameninnță furtuna puternică, care ne-ar putea abate de la drumul nostru.

 

Astăzi, oamenii nu au răgaz să vorbească unii cu alții, căci nu au timp nici să-și spună bună dimineața, trăind într-o supremă singurătate și risipindu-și forțele luptând pentru supremație, în loc să se îndârjească și mai tare, indiferent care ar fi pericolele, pentru a le birui. Dificultățile au început să se înmulțească, simțindu-ne singuri, însoțiți numai de Dumnezeu în vâltoarea unor schimbări rapide pretutindeni în jur, fără să zărim sclipirea unei luminițe la orizont.

Alții ne profețesc eșecul, alții ne aduc laude premature, dar aceste sentimente sunt  nesincere și nereale, chiar dacă vin de la Bruxelles. În timp ce la alții zilele trec netulburate una după alta, mulţi se luptă pentru strictul necesar al vieții.

În vreme ce alții se îmbogățesc pe seama bogățiilor noastre, în vreme ce munții noștri sunt dezgoliți de păduri, conducătorii noștri parcă au orbul găinii și se prefac a nu vedea acest dezastru, această imensă catastrofă.

În vreme ce soarele dăruiește cu generozitate căldură Pământului pentru a-i da viață, noi îl înstrăinăm altora, de alt neam, urmând ca în curând românii să devină chiriaşi la ei acasă. Frumos progres!!

În timp ce milioane de români au murit pe câmpul de bătălie pentru a-și uni destinele și teritoriile într-o singură țară, mare și puternică, alții se frământă cum să o fărâmițeze pentru a o face mai slabă, mai vulnerabilă. Din păcate rechini sunt și pe pământ, nu numai în mare. Numai nemernicii cu inimile împietrite sunt în stare să încerce să facă așa ceva. Ticăloșită lume!

Îndelungatele suferințe și dezamăgiri ne-au zdruncinat sănătatea și nervii, astfel că astăzi suntem un popor bolnav, iar unii leneși și neglijenți profită de pe urma celor ce muncesc, lucru ce nu mai poate fi tolerat. Este atâta de lucru în țara asta, încât ne trebuie mulți ani până când vom reclădi și vom intra într-o zodie fericită. Numai cine nu gândește adânc poate să judece astfel. Avem de împădurit munți întregi, avem de lucrat mii de hectare de pământ, avem de reindustrializat o țară, avem de revitalizat multe sectoare economico sociale, care necesită forță de muncă. Pentru a reuși, trebuie să ne apucăm de lucru temeinic și să fim pregătiți pentru orice situație externă, pentru că altfel „tărâmul făgăduinței” va fi fost pentru noi doar un basm frumos. Avem, însă, nevoie și de conducători înțelepți, curajoși, patrioți, cu coloană vertebrală și nu de minți înguste, fără coloană vertebrală, slugarnici. Trebuie învățat din greșelile trecutului și acestea să nu se mai repete. Conducătorii să slujească poporul și nu invers. Aceștia trebuie să înțeleagă că fericirea nu este un bun personal, cu un bun al tuturor, pentru care trebuie să se zbată tot poporul de la „vlădică până la opincă”, adică de la conducători până la ultimul cetățean. Din păcate, în mințile conducătorilor noștri este o adevărată harababură. Oamenii nu mai au încredere în temeinicia vorbelor lor. Dar, nu trebuie să ne resemnăm. Oamenii au resurse nemăsurate pentru a demonstra că neșansa se poate transforma în contrariul ei. Nu trebuie să ne lăsăm năpăstuiți de soartă, ci să ne dăurim o lume mai prosperă. Să nu uităm, însă, că pașii pe care îi vom face pentru împlinirea visurilor noastre, trebuie însoțiți de Dumnezeu și că „ceasul din înălțimi” (soarele) este marele „arhitect al naturii”, care guvernează întregul „sistem solar”, din care face parte și Pământul și „lumea asta rea” în care ne ducem zilele într-o „călătorie lungă”, până la „Apus” (de viață), așa cum s-a întâmplat și cu distinsul și eminentul prof. univ. dr. Gavril Cornuțiu,  pe care nu avem dreptul să-l uităm pentru tot ce a făcut pentru noi aici, meritând pe deplin stima și prețuirea noastră. Îmi pare nespus de rău că, deși și eu sunt colaborator al CRIŞANEI noastre dragi din anul 1990, nu am reușit să ne întâlnim și să ne cunoaștem personal, rămânând cu acest regret, dar i-am citit toate materialele apărute în cotidianul CRIŞANA. Cu regretul profund, că Bihorul a pierdut un OM de mare valoare, iar CRIŞANA un corespondent fidel, aduc și eu pe această cale un ultim omagiu marelui dispărut. Să-i fie țărâna ușoară!