Creșterea contribuției personale a angajaților la fondul de pensii a devenit un subiect preluat de mass-media şi care a generat polemici. (Continuare din ediţia de ieri).

         

Dacă privim în ansamblu bugetul asigurărilor sociale pe anul 2017, observăm că acesta prevede un total al veniturilor de aproximativ 57 miliarde lei care provin din contribuția angajaților de 10,5% din salariu - 13 miliarde lei, contribuția angajatorilor (15,8%) - 30 miliarde şi transferuri de la bugetul de stat pentru echilibrarea bugetului asigurărilor sociale în sumă de 14 miliarde lei. În mare parte, acești bani se cheltuie pentru plata pensiilor şi pentru funcționarea sistemului de pensii, aproximativ 55 miliarde de lei. Se cheltuie, însă, prin bugetul asigurărilor sociale de stat, şi alte 2 miliarde de lei pentru plata unor forme de ajutoare sociale (accidente de muncă şi boli profesionale, concedii pentru incapacitate temporară de muncă, ajutoare pentru urmaşi şi altele).       

Rezultă de aici că, dacă am aloca o parte din cele 30 de miliarde provenind din contribuția angajatorilor (de întreaga sumă nici nu poate fi vorba) pentru creșterea contribuției angajaților şi astfel să majorăm pensiile, ar trebui găsite soluții fie pentru majorarea bugetului asigurărilor sociale, ca de exemplu prin majorarea transferurilor din bugetul de stat, fie pentru reducerea cheltuielilor din bugetul asigurărilor sociale, cum ar fi cele de ajutor social, acelea care în prezent sunt în sumă de 2 mld. lei.                          

Dacă opiniile potrivit cărora prin măsura preconizată s-ar majora salariul minim, s-ar diminua salariul net sau ar creşte cheltuielile angajatorului nu au susținere reală, fiind vorba despre cu totul altceva, respectiv despre un transfer de sume în cadrul bugetului asigurărilor sociale sau, mai concret, de un nou sistem de evidenţă a sumelor care alimentează acest buget, există totuși un alt adevăr aici. Creșterea salariului minim de la 1.250 lei la 1.450 lei şi în continuare la 1.750, în câțiva ani, face să se majoreze cheltuielile şi să se diminueze profitul în cazul angajatorilor. Dacă pe baza salariului minim valabil în perioada precedentă, de 1.250 lei, un angajator cheltuia 1.250 plus 285 lei, în total 1.535, după creșterea salariului minim cheltuiala totală este de 1.779 lei (1450+329), mai mare cu 244 lei, din care 200 lei reprezintă creșterea de salariu brut şi 44 lei cheltuieli suplimentare cu munca. (De precizat că, pe baza prevederilor în vigoare în prezent, angajatul primește 1.065 lei faţă de 912 lei). Acest lucru pare să provoace o anumită preocupare în rândul mediului de afaceri. La prima vedere, ea pare justificată şi de aceea apreciez că factorii decizionali trebuie să fie foarte precauți cu posibilitățile de creștere a acestui tip de cheltuială pe bugetul mediului de afaceri. Creșterea salariului minim trebuie făcută în așa fel încât ea să nu afecteze semnificativ bugetul angajatorilor sau în orice caz să nu ducă la descurajarea afacerilor. Calcule făcute în mod profesionist pot arăta care este limita de suportabilitate pentru mediul economic şi, de asemenea, statul poate utiliza pârghiile fiscale pentru a sprijini procesul de implementare a programului de creștere a salariului minim. De altfel, măsuri în această direcție sunt prevăzute în Programul de guvernare.

Este însă imperios necesar ca programul de creștere a salariului minim să continue, știut fiind că acest fapt aduce cel puțin următoarele avantaje:                                   

1. poate conduce la reducerea uriașelor decalaje de salarizare între ceea ce oferă mediul de afaceri din România şi ceea ce, uneori aceiași întreprinzători, oferă în alte părți. O diferență de salariu exagerat de mare, care nu se explică numai pe clamata diferență de productivitate, conduce la dezinteres în rândul lucrătorilor, la migrația forței de muncă având ca efect lipsa forței de muncă în unele domenii şi, nu în ultimul rând, la manifestarea unor forme de corupție, mai ales în zone aparținând statului;                   

2. este un fapt dovedit, nu numai în teoria economică, dar şi în practică, la noi şi în alte ţări, că întotdeauna creșterea salariului minim duce la dezvoltare economică. De regulă, toată creșterea de salariu de acest fel merge în consum şi acesta duce sigur la creștere economică. Lucrurile nu stau așa deloc în cazul majorărilor de salarii care deja sunt relativ suficiente. Sub acest aspect aş atrage atenția mediului de afaceri că majorarea salariului minim are şi avantaje pentru ei.                                                      

În acest moment au fost luate deja unele măsuri în zona fiscală şi vor mai fi luate începând cu 2018 care, în fapt, pot compensa cheltuielile suplimentare impuse de majorarea salariului minim. Din acest punct de vedere, nu ar trebui să existe preocupări.  Așadar, rămâne să avem încredere în analizele pe care specialiștii le vor face şi că, pe baza lor, vor fi luate cele mai potrivite măsuri atât în domeniul creșterii salariului minim, cât şi în acela al creșterii contribuției la pensii sau a pensiilor în ansamblul lor. Dacă programele şi intențiile guvernamentale sunt bune, ne așteptăm şi la măsuri de aplicare corespunzătoare.