Sentimentele identitare sunt cele care dau unei populaţii coeziunea şi tăria de a rezista în faţa oricărei adversităţi. Faptul de a fi pozitiv ca ceilalţi, de a nu fi singur, de a avea cu cine să te identifici, de a avea cu cine să te mândreşti îţi dau credinţă în tine, convingere în adevărul tău şi al celor ca tine, încredere în cei ca tine, adică puterea mulţimii de a se aduna şi a forma un colectiv, nu o hoardă haotică.

Toate acestea formează un sistem identitar centrat pe simboluri, personalităţi reprezentative mai ales şi pe credinţe, fie ele şi mitologii, sau fapte reale mitologizate. Sistemul identitar forjează conştiinţa de sine a unei populaţii. Printre cele mai puternice sisteme identitare le-au avut de-a lungul istoriei şi le au evreii, englezii, germanii etc... popoarele care şi-au controlat istoria. Nu poţi fi un popor mare şi nu poţi rezista în istorie dacă nu ai o coerentă conştiiţă de tine ca popor, dacă deci nu ai o conştiinţă identitară puternică pornind de la un sistem identitar clar şi coerent. Este un mod de a funcţiona a mintalelor colective. Ştiinţa grupurilor şi a mulţimilor, la ora actuală, cunoaşte în amănunt aceste lucruri, până la capacitatea de a le manipula, fie în sens constructiv, fie distructiv. Din acest punct de vedere, poporul român are parte şi a avut, în ultimii zeci de ani, de asalturi succesive, prin care este erodată încrederea în sine, este terfelită imaginea personajelor sale de referinţă, este erodată convingerea în adevărul originii sale, adică a drepturilor sale în această geografie. În ultima vreme, de când cu conducerea nouă la TVR, această ofensivă s-a reluat într-un mod direct. Astfel, în 7 aprilie a.c., la reportajele de după telejurnal, la TVR 1, la ora de audienţă maximă, doamna Csyki se ocupă de "falsurile istoriei românilor". Numele şi adevărul istoriei româneşti se alătură ca otrava cu fericirea. Aici, istorici români, fabricaţi în ateliere de mare profesionalism, pun sub semnul întrebării esenţe ale istoriei româneşti. Astfel, un oarecare Boia (indiferent de naţionalitate, este un oarecare faţă de simţirea românească!) afirma, nici mai mult nici mai puţin, că "nu are nimic comun România cu Dacia". Cu alte cuvinte, neagă adevărul continuităţii noastre pe aceste meleaguri, susţinând indirect teoria alogenităţii noastre pe aceste meleaguri. Sau, cu bătaie mai lungă "nu aveţi nicio legitimitate în plus faţă de alte etnii pe aceste meleaguri". Şterge cu o flegmă nenumăratele dovezi palpabile ale continuităţii noastre istorice. Grav este că postul TVR 1 este postul pe care îl prind toţi oamenii simpli de la oraş şi de la sate, fără să aibă apărarea unei culturi istorice, inducând prin aplombul flegmei îndoiala şi ideea alogenităţii noastre în propriul cămin. Abacul de din afara romanităţii nu putea avea efect distructiv, ci din contră, de aceea s-a preferat abacul de dinăuntrul românimii şi au fost alese drept scule istorici "oameni de meserie". Cu Boia au mai făcut bale ştiinţifice şi alţi istorici de aceeaşi teapă. Între altele, dacă mai reţineţi, se afirma la întrebarea insinuantă a româncei Csyki (reportera) că Mihai Viteazu nu ar fi român, ci grec. Că tatăl oficial a fost Pătraşcu, dar nu se ştie sigur dacă a fost el tatăl biologic. Cu un asemenea argument, ce copil de pe lumea aceasta este sigur că este copilul tatălui oficial? Ăştia istorici, cu argumente ştiinţifice de WC public! Se mai afirmă fără niciun argument coerent şi ştiinţific că Unirea de la 1600 nu ar fi fost unirea poporului român, deoarece nu s-a declarat aşa şi că Mihai Viteazu nu putea fi conştient de o asemenea unitate. Dar cronicarii de dinaintea lui cu cel puţin o generaţie arată negru pe alb că românii erau conştienţi de originea lor şi că sunt cu toţii fraţi de aceeaşi origine. Atunci cum ar fi fost inconştient de acest lucru tocmai liderul românimii în acel moment istoric? Dar capacitatea de rezistenţă psihologică a poporului român este atacată prin toate metodele. Tot la oră de maximă audienţă la ştirile de seară, pe acelaşi post de tv, cu ceva săptămâni înainte, s-au luat interviuri de la persoane de toate vârstele (inclusiv de la o copilă cam de 10 ani), care vor "să scape de ţara aceasta", să plece în străinătate. Oricine poate intui ce impact au asemenea semnale asupra a enorm de mulţi tineri, copii şi adulţi care, în condiţiile create de "înţeleapta conducere", sunt plini de nemulţumiri. Se induce o psihoză a dezţărării. Suntem singurul popor care am pierdut un asemenea procent din populaţie în 23 de ani. A plecat nucleul tânăr şi activ, cu iniţiativă, a naţiei. În loc să stea să se organizeze şi să lupte pentru a-şi salva căminul, şi-au luat lumea în cap. Cu cât pleacă mai mulţi, cu atâta naţia slăbeşte, devine tot mai apatică, tot mai manipulabilă. De fapt, acest lucru se şi urmăreşte, distrugerea conştiinţei de sine, autodispreţul şi părăsirea ţării. Din acelaşi portofoliu de strategii distructive face parte şi transmiterea non stop doar de ştiri negative, de tragedii, de oribilităţi, de mizerii, până orice om îşi pune mâinile în cap, deşi ar exista, har Domnului, şi suficiente ştiri pozitive. Vor să vină alţii? Cine? Pentru cine trebuie golită treptat ţara inducând românilor convingerea că nu-i tocmai ţara lor? Există cel puţin două variante. Nu uitaţi că strategia înfrângerii comunismului din interiorul său a fost iniţiată în 1945 - 1950 şi că după patru decenii a dat rezultatul scontat. Ultima emisiune a TVR 1 "Se întămplă şi în România lucruri bune" vine după un gol de 23 de ani şi abia este auzită în corul televiziunilor din categoria "cur şi ţâţă", haznale mediatice. Este extrem de important ca românii să conştientizeze aceste lucruri "de la om la om", pentru a deveni imuni la otrava care li se serveşte zilnic de aproape un sfert de secol.