Repet un truism. În funcţie de calitatea învăţământului este viitorul unei societăţi. În funcţie de gradul de pregătire generală şi specială (pe meserii şi profesii) va fi viitorul oricărei societăţi. Oficialităţile nu au fost în stare să înţeleagă, în 20 de ani, că cele două nivele de pregătire sunt disjuncte până la un punct, dar că ele sunt la fel de importante şi că trebuie să se articuleze într-un sistem unitar, capabil să producă cetăţeni competenţi, atât social general uman, cât şi profesional.

 Pregătirea specială (pe meserii şi profesii) nu este doar un aspect organizatoric şi pedagogic, diferit pe nivele şi specific de calificare, dar este şi scumpă. Învăţământul universitar se adresează pregătirii speciale şi este costisitor foarte diferit pe specialităţi, dar în general este scump pentru orice societate, oricât de avută este. De aceea finanţarea lui este flexibilă şi diversificată, de la finanţare de către stat, la donaţii şi contribuţii personale (cu plată). Până şi China comunistă, care cumpără şi împrumută lumea, pretinde coplată pentru studiile universitare. Mai nou chiar şi revistele ştiinţifice cu factor de impact (cele mai prestigioase din lume!) pretind coplată pentru publicarea unui studiu, oricât de valoros, după o foarte dură selecţie calitativă iniţială. Un fel de: "Eşti foarte bun, dar pentru menţinerea şi creşterea nivelului calitativ tipografic ne ajuţi cu bani". Pentru cei din societăţile normale plătesc departamentele de cercetare sau instituţiile unde lucrează. Toată lumea a auzit de amfiteatre, clădiri, biblioteci etc... (din marile universităţi ale lumii) care poartă numele private ale donatorilor sau sponsorilor. Noi încă nu avem domni bogaţi care să înţeleagă faptul că o asemenea donaţie prin care trec zeci de generaţii de studenţi te nemureşte. Dar, în esenţă, oricât de plină ar fi punga societăţii se simte nevoia completării bugetului pe toate căile legale. Despre bugetul învăţământului universitar românesc de stat putem spune că este per capita de student, unul din cele mai mici, nu din Europa, ci din lume! În aceste condiţii posibilitatea completării bugetului universităţilor prin completarea numărului de locuri pentru studenţi cu locuri cu plată (în limita posibilităţii de pregătire, a capacităţilor administrativ-educative) a fost o gură de oxigen. A interzice prin lege acest lucru ar însemna un pumnal în spatele învăţământului universitar românesc. Iar în învăţământul românesc, atât cât este, este de minimă decenţă cel de stat. A iniţia orice, absolut orice, care să scadă bugetul universităţilor de stat este, pe termen lung, un act criminal la adresa poporului român, înseamnă a dori ca toţi românii să ajungă căpşunari sau a nu îţi păsa că vor ajunge căpşunari, dar tu să acumulezi bani pe orice căi. Ce organizaţii adună în felul acesta banii? Propunerea unor parlamentari de a interzice locurile cu plată în învăţământul de stat nu este doar ignoranţă în domeniu, dar este un lobby de tip mafiot, în favoarea învăţământului privat. Este furt pe faţă! Desigur, lobby se face în toate parlamentele. Dar atunci când activitatea este mafiotă ea este aspru penalizată. Am văzut cu toţii reacţia Europei la adresa gargaragiilor lobbişti. De douăzeci de ani parlamentarii români scot legi în apărarea sau pentru promovarea unor interese private şi de grupuri organizate (după care reguli?), în dauna intereselor generale ale poporului. Până când? Se va preta majoritatea parlamentarilor la a vota un asemenea proiect? Vor accepta Comisiile parlamentare o asemenea propunere toxică şi vinovată? Se va coborî preşedintele atât de jos încât să promulge una dintre legile antiromâneşti cele mai toxice pe termen lung, aşa cum este propunerea de a interzice locurile cu plată în universităţile de stat? Vom vedea cine cât este de vinovat şi de fapt ce doreşte pentru acest popor.