Este foarte clar că primarul Ilie Bolojan a schimbat strategia pentru a-i atrage cumva pe oameni la vot duminică, 14 iunie. Bazat pe sondajele care-i dădeau votul orădenilor ca și câștigat în primul tur, a încercat să fie elegant și să vorbească despre dezvoltare, mai diplomatic.

După ce a picat referendumul, a devenit mai populist, promițând lucruri care, evident, sunt probabile, nu sigure. Că orădenii vor avea salarii mai mari, că se vor rezolva mai repede problemele oraşului, că numărul turiştilor va ajunge în cinci ani la peste un milion, că va proteja Băile Felix de exploatarea gazelor de șist etc. Unirea rămâne însă, în mod categoric, singura șansă de dezvoltare. Asta și pentru că "probabil" este mai mult decât "nu".

Eu unul, recunosc că, până la această oră, nu am auzit niciun argument întemeiat al adversarilor unirii. Niciunul! Cel mai stupid dintre ele este însă cel legat de a-i da o lecție primarului. Modul acesta de a privi lucrurile e mai absurd decât operele lui Camus. E ca și cum ți-ai tăia cireșul din curte pentru că nu-ți plac prunele. Avem două planuri aici. Primarul, pe care îl puteți urî sau iubi (vă privește) și dezvoltarea orașului (care are legătură și cu bunăstarea voastră). Principiile de dezvoltare ale unei citadele nu sunt inventate de Bolojan, nu sunt opera Primăriei, sunt universal valabile. Până și în jocurile de strategie de pe computer, orașele devin importante, potente și au un cuvânt de spus pe hărți, doar când se atinge un anumit număr de locuitori. De asta, în afară de câțiva gigi-contra fixiști, aproape toate personalitățile orașului Oradea susțin referendumul. Nu din dragoste de primar, ci pentru că oamenii vor să aibă posibilitatea de a se dezvolta (posibilitatea, nu certitudinea, pentru că se creează doar un cadru care nu duce obligatoriu la dezvoltare). Deci, acestea sunt cele două planuri, cireșul și prunul. Dacă nu-ți plac prunele, taie cetățeanule, prunul. Nu-l mai vota data viitoare pe Bolojan, dacă ești nemulțumit de modul în care și-a făcut el treaba. Nu tăia cireșul, că s-ar putea să îți tai craca de sub picioare!