Presa din Franţa a început să ne catalogheze ţigani de acum 15 ani. Presa din Italia nu ne scoate din ţigani, iar elveţienii ne spun "ciori" şi "corbi". Norvegienii se plâng că sunt victime ale înşelăciunilor din partea ţiganilor români, care le vând cupru pe post de aur. Toate aceste naţiuni au însă un numitor comun: presa locală, ziariştii din aceste ţări îşi apără conaţionalii, arătând cu degetul spre România, naţiune care în proporţie de 70% ajunge în Europa să se identifice cu sintagma de "Tzigania" sau ţara ţiganilor europeni.

Cum s-a ajuns aici? Nu discutăm despre impotenţa diplomaţiei româneşti, care şi-a făcut o tradiţie din a fi una dintre cele mai nu slabe, ci fricoase, lipsite de reacţie diplomaţii europene, care nu face mai nimic să apere poziţia românilor în lume (în Elveţia "ciorile" de români sunt strivite în presă de o săptămână şi nu există încă nicio reacţie oficială a MAE, că doar de aia plătim taxe şi impozite), ci discutăm despre faptul că, în România, este poate singura situaţie în care mass-media nu numai că nu iau apărarea românilor, care tind să fie identificaţi cu etnia romă, însă promovează o Românie manelistă.

Discutam cu un prieten, manager la o companie elveţiană din România, care, pe marginea atacurilor la adresa românilor din Elveţia, mi-a transmis aceste lucruri: "Dragul meu, văd şi remarc, pe bună dreptate, că românii sunt supuşi unui tir de acuzaţii îngrijorătoare în Elveţia. Sincer, este prima oară când în ţara mea conaţionalii mei se pronunţă cu asemenea agresivitate la adresa unei naţiuni europene, însă hai să vedem cum s-a ajuns aici. Eu, ştii bine, lucrez şi locuiesc în România de 5 ani. Dragule, sunt şocat de faptul că, în presa română, nici măcar un singur ziar nu a scris editoriale de atitudine faţă de linşajul mediatic la care sunteţi supuşi în Elveţia. Sunt surprins să văd că oficialii din politica voastră externă se fac că nu văd şi că nu aud şi nu se declară, oficial, măcar îngrijoraţi de escaladarea acestor lucruri la adresa românilor în presa elveţiană. Păi dacă voi nu vă apăraţi, cine să vă apere? Ştii, de exemplu, faptul că au existat luări de poziţie din partea presei germane, adică au ajuns ziariştii nemţi să-i apere pe români, în vreme ce ziariştii voştri nu spun nimic?
Pentru un elveţian este o chestiune ciudată, pe care o poate elucida doar trăind în ţara voastră. Pentru ca să mă ierţi, însă, programele voastre TV abundă de producţii centrate pe imaginea ţiganilor. De Revelion am văzut o chestiune grotescă, am văzut cum nişte valori istorice ale românilor erau jucate de către nişte celebrităţi locale cărora voi le spuneţi manelişti. Fetiţa mea învaţă la şcoala germană din Bucureşti, iar colegii ei discută în pauze despre aventurile unei prinţese în filmul "Inimă de ţigan". În ziarele voastre, nunţile, divorţurile şi viaţa ţiganilor fac cap de afiş, astfel încât întreaga imagine a ţării este construită în jurul lor, deci cum vreţi să nu fiţi identificaţi cu ei? Adică cultura voastră ca popor deja este asimilată de cultura ţiganilor români şi cred că este un eveniment unic ca o etnie fără civilizaţie să domine un întreg popor şi aici mă refer la faptul că vina o poartă mass-media care sunt centrate şi preocupate să facă audienţă, exacerbând la maximum imaginea ţiganilor. Astfel, în mod firesc, ţara voastră a ajuns să fie asimilată cu locul de baştină al ţiganilor europeni."
Sinuosul drum al lebedei din Austria către grătarele faraoancelor şi magraonilor a trecut invariabil prin presa română. Iată că această goană după audienţă, care implică scoaterea în prim-plan a non-valorilor, a maneliştilor, a adus România la stadiul de cultură făcută sub coviltirul căruţei. Megaproducţii gen "Inimă de ţigan" sau "Regina" nu trebuie să uităm că au avut audienţă maximă, de exemplu, în ziua alegerilor, atunci când ROMÂNII (nu romii) au fost mai preocupaţi să nu rateze episodul respectiv, decât să îşi exercite dreptul la vot.
Am făcut aceasta paralelă pentru că, în cursul acestei dimineţi, am discutat telefonic cu ambasadorul României la Berna. Domnul Sava s-a declarat încântat de faptul că sunt preocupat de imaginea românilor în Elveţia şi sincer mi s-a părut a fi un diplomat, care este plin de intenţii bune, însă este cam legat de mâini şi de picioare. Asta, pentru că dânsul mi-a spus că a informat MAE despre ceea ce se întâmplă în presa elveţiană la adresa românilor (s-au lipit ostentativ afişe înfăţişând "ciorile" de români inclusiv pe străzile oraşelor elveţiene) şi aşteaptă o reacţie a oficialilor români. Însă interesante sunt cifrele avansate de domnia sa, care ne demonstrează că Elveţia chiar era ultima ţară din Europa care avea dreptul să ne catalogheze drept ciori şi să discute despre un referendum care să interzică cetăţenilor români dreptul la libera circulaţie pe teritoriul ţării lor. Astfel, pe piaţa muncii din Elveţia există circa 750.000 de muncitori străini, în această ţară posibilitatea de a munci la negru fiind redusă. Din aceşti 750.000 de muncitori străini din Elveţia, doar puţin peste 3.900 sunt români, adică sub un procent, astfel încât prezenţa românilor este extrem de redusă. Însă din aceşti 3.900 de români care muncesc în Elveţia şi din cauza cărora nu mai au loc să respire elveţienii, în proporţie de 90% sunt oameni de o înaltă probitate profesională şi morală: manageri MBA, profesori, medici etc., adică români care reprezintă cu cinste ţara noastră. Este evident astfel faptul că în cazul acestor atacuri xenofobe din presa elveţiană MAE trebuia să intervină, pentru că românii se simt efectiv abandonaţi de toată lumea, adevăraţi "fii ai ploii".
Un profesor român care predă la catedra unei universităţi din Berna îmi spunea: "Am învăţat la Oxford, predau de peste 20 de ani, însă nu am crezut că o să apuc ziua în care, la curs, studenţii să mă întrebe dacă nu cumva şi eu am rude ţigani în familie! Nimeni nu ne apără, nici presa română, nici autorităţile române, nimeni, astfel încât nu ne mai rămâne decât să ne punem cenuşă în cap sau să renunţăm pur şi simplu să mai declarăm că suntem români! Înainte de '89 eram priviţi cu simpatie aici, noi, românii, eram consideraţi oameni eminenţi, însă, în numai 20 de ani, am ajuns să primim în bloc eticheta de ţigani. Şi cum să nu o facă, dacă în presa română nimeni nu vorbeşte de românii de succes, de românii inteligenţi şi asta pentru că ziarul se vinde numai dacă îl are pe prima pagină pe Guţă, Minune etc. Eu refuz să mă las manelizat, însă asta se pare că este echivalent cu a renunţa să mă mai consider român. Ţara mea se cheamă România, nu RRomania!"
* Acest document a fost recepţionat pe adresa de e-mail a distinsului nostru colaborator prof. univ. dr. Gavril Cornuţiu, care ni l-a oferit spre publicare: "Nu suntem şovini, dar avem dreptul, noi şi copiii noştri, de a nu fi confundaţi cu nimeni şi nicio lege nu ne poate obliga să acceptăm să fim numiţi ţigani. De asemenea, este cazul înlocuirii denominaţiei apărute pervers, tendenţios şi vinovat, preluată de toată presa după decembrie, aceea de rom, care generează confuzie, cu cea de indoeuropeni, care este exactă, nejignitoare şi neconfundabilă cu cea de român", ne-a declarat domnia sa, convins că retransmiterea acestui document pe calea presei scrise, sub forma unei scrisori deschise, adresată preşedintelui României, primului ministru şi ministrului de Externe, îi va obliga să ofere un răspuns poporului român, deoarece această situaţie penibilă ne doare pe toţi...