Iubiţi Fraţi întru Hristos! Vin la Dumneavoastră pentru a vă solicita încă o ultimă dată, în legătură cu problema Bisericii Seminarului Greco-Catolic, care actualmente este deţinută de către Biserica Ortodoxă. În ciuda faptului că la întâlnirea propusă de către Episcopia noastră Greco-Catolică (prin Adresa 895/18.09.2006) a venit din partea ortodoxă o singură persoană, cerându-ne o amânare, şi că la cea de-a doua întâlnire s-a prezentat tot un laic, negându-ni-se de facto atât o discuţie directă cu preoţii parohiei cât şi solicitarea noastră de retrocedare, încerc încă o dată, pe cale amiabilă, să fac apel la umanitatea şi la conştiinţa Dumneavoastră. Îndârjirea Bisericii Ortodoxe de a menţine lăcaşul nostru nu mai poate continua, deoarece existăm ca Seminar Teologic de la Revoluţie încoace, după ce regimul comunist a suprimat această prestigioasă instituţie care exista deja din 1792. De ani de zile ne înghesuim în capele provizorii, încercând să improvizăm formarea liturgico-spirituală pentru seminariştii noştri şi să ne adecvăm pentru exigenţele vieţii comunitare ale tuturor tinerilor pe care-i găzduim, studenţi şi elevi, clerici şi laici, băieţi şi fete, catolici şi ortodocşi… Ani de-a rândul aţi invocat nevoile stringente ale credincioşilor Dumneavoastră care frecventează această Biserică, ignorând constant nevoile şi drepturile noastre. Astăzi, cu puţină bunăvoinţă din partea Dumneavoastră, chestiunea s-ar putea rezolva amiabil: la nici 1000 de metri de noi, aţi reuşit să construiţi cu ajutorul Domnului noua catedrală din Centrul Civic, iar la aprox. 500 de metri, se află „Sf. Petru şi Pavel” - tot fostă biserică greco-catolică -, pe care, în plus, deocamdată, nici măcar nu o revendicăm înapoi. Pentru a nu mai insista asupra faptului că mulţi din "credincioşii parohiei" se recunosc a fi descendenţi greco-catolici, care au preferat să rămână într-o biserică decentă decât să se înghesuie în capele improvizate, iar astăzi mulţi dintre ei ne declară discret, dar hotărât că vor rămâne stabili în Biserica Sf. Gheorghe, chiar atunci când aceasta va deveni locaş greco-catolic, de fapt ceea ce a fost înainte de nelegiuirea comunistă, pe care o perpetuaţi încă şi acum! După ultima tentativă de întâlnire cu Dumneavoastră (de pe 31.10. a.c), la care aţi trimis doar un reprezentat laic, noi am comunicat data de 13 noiembrie 2006 ca termen final, până la care vă rugăm să ne eliberaţi Biserica Seminarului. Măcar după această dată ar fi firesc şi normal ca acest sfânt locaş să poată să devină locul de preamărire a lui Dumnezeu din partea seminariştilor, elevilor, studenţilor, tinerilor şi tuturor credincioşilor laici care doresc să se roage împreună cu noi. Aşa ar fi cel mai drept, cel mai creştinesc, cel mai uman! În conştiinţă vă chem, faceţi astfel încât Bisericile lui Hristos să nu dea lumii spectacolul grotesc, hilar şi nedemn al proceselor şi al confruntărilor în tribunale. În toţi aceşti ani, când noi, cei loviţi din plin de către persecuţia comunistă, ne ceream câteva drepturi pentru a putea supravieţui, Biserica Ortodoxă ne făcea pretinse apeluri la dialog, înţelegere şi la armonie, tocmai prin acestea tărăgănând la nesfârşit rezolvarea lucrurilor. Faceţi ca acum acestea să devină realitate trăită, nu doar cuvinte de tergiversare! Vă salut întru Domnul, milostivirea şi dreptatea neţărmurită!