Un miliard de dolari furaţi şi alte milioane reclamate în Justiţie - Fantoma Bancorex

Prin această decizie, Tribunalul Bucureşti obligă BCR să-i plătească lui Răzvan Temeşan drepturile salariale aferente perioadei cuprinse între 27 februarie 2009 şi 9 septembrie 2014, în cuantum de 70.000 de euro lunar. Suma trebuie achitată în echivalentul în lei la cursul oficial al BNR din ziua plăţii efective, sume care trebuie să fie actualizate cu rata indicelui de inflaţie la data plăţii efective.

"Obligă pârâta să plătească reclamantului contravaloarea dobânzii legale aferentă sumei cu titlu de drepturi salariale datorate pentru perioada 27 februarie 2009 - 9 septembrie 2014, începând cu data de 27 februarie 2012 până la data plăţii efective. Constată calitatea de salariat a reclamantului în perioada 07 aprilie 2007 - 9 septembrie 2014, în raport cu pârâta, pe funcţia echivalentă în organigrama BCR cu cea de director general exercitată de reclamant în cadrul Bancorex, cu salariul lunar echivalent în lei, de 70.000 de euro pentru perioada cuprinsă între 27 februarie 2009 şi 9 septembrie 2014", se arată în decizia luată marţi de Tribunalul Bucureşti. Mai mult, prin aceeaşi hotărâre, instanţa obligă BCR să-i plătească lui Temeşan daune morale în cuantum de 100.000 de euro.

Decizia Tribunalului Capitalei nu este definitivă şi poate fi contestată la Curtea de Apel Bucureşti. În 2011, Răzvan Temeşan a mai câştigat un proces cu BCR, banca fiind obligată să îi plătească acestuia 625.000 de euro, sumă ce reprezintă drepturile sale băneşti aferente perioadei cuprinsă între 7 aprilie 2005 şi 31 decembrie 2007. Tot banca a fost obligată de instanţă să-i plătească atunci lui Temeşan 30.000 de euro, drept daune morale. Răzvan Temeşan a fost preşedinte al Bancorex între 1992 şi 1997.

Ofiţer sub acoperire

Falimentul Bancorex înseamnă 2,4 miliarde de dolari pierduți de România, adică vreo 7-8 la sută din PIB-ul de la acea vreme. Astăzi, după 15 ani de la faliment, statul încă se chinuie să recupereze un miliard de la cei care și-au construit imperii financiare cu banii luați de la Bancorex, în anii '90. Bani pe care nu i-au mai înapoiat niciodată. Răzvan Temeșan a condus Bancorexul în perioada 1994-1997. Pentru Digi24, recunoaşte, pentru prima dată, rolul său la Bancorex. Angajat sub acoperire ca ofițer al Serviciului de Informaţii Externe, Temeşan trebuia să se asigure că statul post-revoluţionar recupera toate datoriile pe care alte state le-ar mai fi avut faţă de România.

„Am avut proasta inspirație să accept să fiu recrutat în 1993 în legătura cu banii lui Ceaușescu și probabil că de aici și mi se trage, știi. Am deranjat pe diverse persoane interesate să treacă timpul și să pună mâna pe banii ăștia", spune Temeșan.

El a fost acuzat că a acordat cele mai multe credite neperformante.

„Păi dacă se găsea vreun credit care să aibă semnătura mea, vă închipuiți că mai eram acuma aicea? Nu pot să pretind că am citit 15.000 de dosare și am verificat 15.000 de garanții. Când am plecat eu din bancă, credite neperformante erau 7%. Acuma sunt 20%", adaugă Răzvan Temeșan.

Răzvan Temeșan a fost cercetat în 27 de dosare penale, arestat preventiv câteva luni și apoi achitat în toate. A dat statul român în judecata la CEDO pentru ca ar fi fost destituit ilegal din funcția de Preoedinte Bancorex și a câştigat. Acum se judeca cu autoritățile și cere daune morale și materiale pentru perioada petrecută după gratii, pentru că atunci s-ar fi îmbolnavit de diabet. Alți responsabili pentru eșecul Bancorex au fost foștii directori Ana Capetti, Mirela Fako și Grigore Maimuț, cu toții implicați în dosarul ce privea acordarea creditului de 60 de milioane de dolari către firma lui Alexandru Raducanu, SANCA. Rămas în istorie ca cel mai mare furt din istoria post-decembristă, falimentul Bancorex este încă intens contestat de cei care au condus vremelnic destinele băncii.

Jaf la drumul mare

Bancorex nu mai există, dar Dallasul de Slobozia e încă în picioare. Pentru construcția exoticului loc și pentru o fabrică de ulei, firma Ewing Hermes a afaceristului Ilie Alexandru, din Slobozia, lua de la Bancorex, în 1995, un credit de 12 milioane de dolari. Nu l-a mai înapoiat niciodată, arată postul Digi24. Privite ca adevarate excentricități în România anului 1990, replica în miniatură a turnului Eiffel, hotelurile Dallas și Texas sau herghelia de la Slobozia reprezintă, economic, simbolul eșecului celei mai mari bănci din România comunistă, Bancorex. Înființată în 1968, sub numele de Banca Română pentru Comerț Exterior, prin ea se derulau operațiunile comerciale externe iar, în decursul existenței sale, a rulat peste 245 de miliarde de dolari.

„Ba chiar, și după 1989, dar mai ales înainte de '89, gestiona rezerva valutară a României", spune Răzvan Orășanu, fost director al Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului.

Revoluția a prins Bancorex cu rezerve de un miliard de dolari. După 90, bogăția în valută a țării a început să se evapore. O parte din bani s-au dus pe importuri mărunte, pentru a satisface nevoia de consum a unei populații abia ieșite din foamea comunistă.

„Bonibon, Topitop, tot felul de electronice cumpărate din Coreea. S-a importat inclusiv un vapor de vin din Argentina care din păcate a fost și acru până la urmă", își amintește Răzvan Temeșan, fost director al Bancorex.

Pe lânga importurile pentru poftele poporului, tot la începutul anilor '90, statul, prin intermediul Bancorex, se hotărăște să susțină inițiativa privată și să ajute cu credite populația și firmele la început de drum. Nu oricine avea însă acces la banii de la Bancorex, chiar daca rețeta de creditare era simplă.

„Unii au luat bani de la Bancorex, nu i-au dat înapoi și după aceea au prosperat. Asta este toată povestea", afirmă Răzvan Orășanu.

De la televizor la fabrică

Nu aveai nevoie de bonitate sau garanţii solide, ca să obţii un credit.

„Depunând garanție un televizor, luai credit o mașină, după aceea puneai garanție mașina și luai credit o casă, după aceea puneai în garanție casa și luai credit o fabrică. După aceea fabrica respectivă dispărea sau se închidea", povestește Dan Pascariu, fost director al Bancorex.

Trebuia ca cineva cu funcţie în stat să intervină pentru tine.

„Telefonul suna: Măi, a venit la noi in circumscriptia mea electorală firma cutare care face cutare. Și vezi dacă se califică să primească un credit. Nu era intervenția: Măi, da-i un credit lu ăla sau dă-i un credit lu celălalt. Viorel Hrebenciuc a trimis mai mulți întreprinzători care doreau să obțină credite și care în marea lor majoritate au fost refuzați", susține Răzvan Temeșan.

„În ceea ce-l privește pe domnul Văcăroiu, țin minte că mi-a trimis o adresă semnată de dânsul prin care îmi solicita imperativ să acordăm o garanție companiei Tractorul. Fără nici o analiză, fără nimic, pur și simplu: dați-i acea garanție!", spune Dan Pascariu.

Fostul premier Nicolae Văcăroiu susține acum că nu a avut nicio legătură cu Bancorex.

1997, anul în care a început prăbuşirea

Prăbușirea Bancorex a început în 1997. O dată cu instaurarea Guvernului Ciorbea, Curtea de Conturi a descoperit nereguli grave: acordarea de credite cu garanții fictive unor firme sau mari companii de stat, astăzi falimentare. De exemplu, firma SANCA, a lui Alexandru Răducanu, a primit aproape 60 de milioane de dolari si a garantat cu nişte grajduri dărăpănate.

„În realitate, garanţiile valorau nimic. Pentru că erau nişte grajduri fără geamuri, fără acoperiş şi nişte terenuri luate în arenda", afirmă Răzvan Temeșan.

Pe lista datornicilor au fost şi firmele fraţilor Viorel şi George Constantin Păunescu. Cu ajutorul celor 200 de milioane de dolari luaţi prin mai multe firme de la Bancorex, ei şi-ar fi consturit imperiul financiar pe care îl deţin acum şi care este evaluat la câteva sute de milioane de euro. Fraţii Păunescu ar fi primit banii în urma unor intervenţii politice. Întrebat dacă a primit telefoane pentru a acorda credin familiei Păunescu, Dan Pascariu răspunde: „Mai multe. Lucrurile astea nu se fac aşa, direct, dă-i un credit lui X. Lucrurile sunt mai subtile. Ţi se sugerează, vine cineva la tine şi-ţi povesteşte şi-ţi transmite mesaje". Majoritatea creditelor acordate familiei Păunescu au fost făcute pe vremea când preşedintele Bancorex era Răzvan Temeşan. Statul a mai recuperat din datoria fraţilor Păunescu doar 20 de milioane de dolari, de zece ori mai puţin, după ce ar fi vândut datoria unui off shore din Luxemburg care ar fi aparţinut tot familiei. Prin această tranzacţie, Viorel şi George Constantin au dispărut definitiv de pe lista datornicilor Bancorex.

„Creditele pe care le-a luat de la bancă au fost investiţii", spune Răzvan Temeşan.

Marele datornic Ioan Niculae

Al treilea mare datornic al băncii este Ioan Niculae, proprietarul grupului de firme Interagro. Deşi este considerat cel mai bogat român, cu afaceri de peste un miliard de euro, Ioan Niculae încă datorează Bancorexului 31 de milioane de dolari bani împrumutaţi pentru combinatul Azochim Săvineşti, acum falimentar. Nici Fraţii Păunescu şi nici Ioan Nicolae nu au vrut să comenteze tranzacţiile cu Bancorex!  Bancorex ar fi pierdut nu doar de pe urma afacerilor cu firme născute peste noapte, dar şi pentru că a dat bani cu dobândă foarte mică. Ca să intri pe lista bună trebuia să ai funcţie importantă în stat. Miron Mitrea este unul dintre cei 4.800 de demnitari, poliţişti, sindicalişti, procurori sau dintre cei care ar fi primit bani preferenţial.

„Parcă am luat un credit, a trecut mult de atunci, nu prea mai țin minte, am luat pentru casă, dar l-am dat inapoi", spune deputatul Miron Mitrea.

Despre lista scurtă a fericiţilor care au primit banii impediat după revoluţia de la Bancorex, s-a spus că a fost făcută pe ochi frumoși.

„Da, acum că ziceți de ochi frumoși, îmi amintesc că mi-a dat creditul o doamnă cu ochi frumoși", adaugă acesta.

Pe listă se mai află și chestorul Petre Tobă, fostul general de poliție Toma Zaharia, Marian Tutilescu, noul consilier al președintelui Băsescu, și mulți alții, cu funcții importante astăzi.

„Eterna și Fascinanta Românie"

O altă gaură neagră în istoria Bancorex a fost şi implicarea în tipărirea albumului „Eterna și Fascinanta Românie".

În 1995, Departamentul de Informații Publice al Guvernului Văcăroiu, reprezentat de Viorel Hrebenciuc, a încheiat cu Adrian Costea, un afacerist cu dublă cetăţenie, română şi franceză, un contract pentru editarea unui album de fotografii care trebuia să spele imaginea unei ţări identificată cu bolnavii de SIDA și copiii abuzaţi în orfelinate. Albumul a înghițit 5,7 milioane de euro, publicitate plătită de Bancorex. Banii au fost considerați o gaură neagră, fiindcă volumul n-a apărut niciodată în numărul stabilit de exemplare stabilite.

„Dacă are la baza un scandal, un jaf național, o fraudă, e normal că nu putea să fie decât un lucru de doi lei. Numai că n-a fost nici frauda și nu este nici o carte de doi lei. Este o carte făcută cu nesfârșită tandrețe. Este o Românie reală în cartea asta. Fără să fie batjocorită", spune scriitorul Miron Manega.

În 1999 procurorii francezi au deschis o anchetă pe numele lui Adrian Costea, pentru spălare de bani în favoarea unor politicieni români. Au fost audiați Adrian Năstase, Teodor Meleșcanu, Viorel Hrebenciuc, Răzvan Temeșan, Iosif Boda și alții. Ancheta s-a finalizat fără urmări.

„Există un interes foarte mare ca nimeni, niciodată să nu ajungă la finalul acestei povești", este de părere Răzvan Orășanu.

Banca Mondială intervine

În 1999, statul român, la solicitarea Băncii Mondiale, decide lichidarea Bancorex. Banca era neperformantă şi trebuia împărţită. Activele performante şi sediul sunt preluate de BCR, iar creditele neperformante, de AVAB. Rolul autorităţii de stat era să recupereze prejudicicul.

„Toate acele credite neperformante au fost preluate la datoria publică și le plătim cu toții. 01, 32, 50 S-au dus în mai puține autostrăzi, în mai puține școli, într-un serviciu public mai prost, inclusiv în cel sanitar", spune Dan Pascariu.

Fost şef al bancorex, Dan Pascariu spune că falimentul Bancorex a mâncat 2,4 miliarde de dolari, adică 7-8 la sută din Produsul Intern Brut al României de la acea vreme. Un calcul simplu arată că, pe fiecare român, gaura Bancorex l-a costat câte 100 de dolari. Falimentul nu a pus punct jafului. Razvan Temeşan, preşedinte în cea mai neagră perioadă a Bancorex, spune că, de fapt, furtul adevărat a început cu adevărat o dată cu închiderea definitivă a băncii. De altfel, susține că acesta ar fi fost şi scopul pe care l-ar fi urmărit cei care, intenţionat, ar fi provocat falimentul Bancorex: AVAB a preluat imobile din zone exclusiviste din Bucureşti şi le-a dat pe nimic.

„Banca a avut multe terenuri din zona Kiseleff, Statuia Aviatorilor, preluate cu 50 - 100 dolari în garanție imobiliara la bancă și vândute unor persoane fizice de AVAB la prețuri apropiate de 50 - 100, când în realitate ele valorau de 10 ori mai mult sau de 20 de ori mai mult", explică Răzvan Temeșan. El spune că, după preluarea de către stat, toate clădirile şi terenurile trebuiau reevaluate şi vândute la preţul pieţei de la acea dată.

„De fapt acesta a și fost obiectivul celor care au distrus banca. A fost să pună mâna pe patrimoniul băncii, nereevaluat, astfel încât după aia să-l prăduiască reevaluat", explică el.

Întrebată dacă au fost reevaluate activele Bancorex, Carmina Mircea, șef serviciu creanțe al AAAS, nu are un răspuns: „Nu știu să vă răspund la această întrebare. Nu cred că trebuia s-o puneți. Vă rog s-o tăiați la montaj!"

Zeci de dosare, efect nul

Pentru jaful de la Bancorex, Parchetele din România au întocmit zeci de dosare finale, cele mai multe pe numele unor directori locali ai Bancorex. Printre numele sonore puse sub învinuire s-au numărat fostul peședinte Răzvan Temeșan și fosta directoare a sucursalei Lipscani, Ana Capeti, filiala care a atribuit cele mai multe credite neperformante. Amândoi au fost acuzaţi de abuz în serviciu. Răzvan Temeșan susține acum că, de fapt, vinovată este „clasa politică din România, la fel cum a jefuit toată economia".