Pentru mare parte dintre actorii Teatrului de Stat Oradea, anul care tocmai s-a încheiat a fost reuşit, un an în care, graţie evoluţiei lor impecabile, au reuşit să bucure sufletele publicului orădean, şi nu numai, fiind răsplătiţi cu aplauze îndelungi după fiecare spectacol.

Petre Panait

"Am avut şi satisfacţii, dar şi încercări mai puţin reuşite în anul care a trecut. Mă bucur că au fost câteva piese în care am jucat şi am făcut şi regie", ne-a mărturisit îndrăgitul actor. Printre spectacolele în care a evoluat anul trecut şi care s-au bucurat de aprecierea publicului amintim: "Tot mort, tot mort?", de Mark Twain, în regia regizorului Petre Bokor, scenografia purtând semnătura Vioarei Bara; "O noapte furtunoasă", cunoscuta piesă a lui I.L.Caragiale, în regia artistică a lui Chris Nedeea; "Girodina", de Jean-Claude Carriere, unde semnează şi regia artistică; de asemenea, a semnat regia artistică, scenografia şi ilustraţia muzicală la spectacolul "Cerere în căsătorie", de A. P. Cehov. "Au fost satisfacţii în 2010, dar şi insatisfacţii, generate, în principal, de mediul în care am jucat la Casa de Cultură. Oricum, am înţeles că în septembrie se vor termina lucrările la teatru. Cu bune, cu rele, nu pot să spun că n-a fost un an bun, mai ales că s-a desfăşurat şi Festivalul de Teatru Scurt, unde ne-am prezentat onorabil. Sper ca anul 2011 să ne aducă mai multe satisfacţii din punct de vedere profesional", ne-a spus actorul şi regizorul Petre Panait.

Anca Sigmirean

"Pentru mine, 2010 a fost un an bun, cu toate că ar fi încăput şi mai mult. Familial, a fost foarte bine. Am jucat în spectacolul Copilul acesta, de Joël Pommerat, bucurându-mă de colaborarea cu regizorul Vlad Massaci. De asemenea, tot anul trecut, am evoluat în Menajeria de sticlă, de Tennessee Williams, în regia lui Chris Nedeea. E un spectacol în care m-am simţit foarte bine şi care mi-a mers la suflet", ne-a declarat Anca Sigmirean, menţionând că tot în 2010 a jucat şi în spectacole pentru copii, cum ar fi "Vrăjitorul din Oz", "Cenuşăreasa" şi "Fetiţa cu chibrituri". "Am fost foarte bine primiţi şi în judeţ, unde mergem de obicei cu spectacole pentru copii", ne-a mărturisit actriţa. Anca Sigmirean îşi doreşte de la noul an să fie distribuită în cât mai multe roluri de calitate, care să o pună în valoare.

Alexandru Rusu

Îndrăgitul actor ne-a mărturisit că pentru el anul care tocmai s-a încheiat a fost foarte bun din punct de vedere familial. "Profesional, s-a încadrat în limitele normalului, deşi, de la o stagiune la alta aştepţi să joci tot mai mult, să fii aproape de public", ne-a spus Alexandru Rusu. Câteva dintre rolurile pentru care a fost răsplătit cu aplauze sunt cele din spectacolele: "Salonul nr. 6" şi "Pescăruşul", de Anton Pavlovici Cehov, "D'ale lui Caragiale", "Dublă rezervare" ("Amor cu repetiţie"), scrisă de Ray Cooney şi John Chapman etc. "Ronnie, personajul pe care îl interpretez în piesa Şi miniştrii calcă strâmb, e viu. Nu neapărat că mă reprezintă, dar mi-e drag, pentru că îţi dă libertate de mişcare, de exprimare", ne-a mai spus îndrăgitul actor. Alexandru Rusu consideră că actorul nu se simte bine dacă nu joacă, dacă nu e prezent pe scenă, dar şi că nu contează atât numărul rolurilor pe care le interpretează într-o stagiune, cât mai ales să ştie să le joace bine. "Rolurile respective trebuie să fie făcute cu modestia unui bijutier. Normal e să tinzi spre mai mult şi mai bine, de a te îmbogăţi spiritual şi a-i îmbogăţi şi pe alţii", ne-a mai spus interlocutorul nostru. (Va urma)