Volumul, subintitulat haiku-uri sfârlezice, a fost publicat la Editura Charmides din Bistrița, urmând celor 16 volume de sfârlezii, un roman, o carte de eseuri și comentarii politice și o alta de critică literară.

A debutat, cu versuri, în cotidianul Crișana (1967) și editorial cu volumul Dezvăluiri (Editura Litera, 1989). Despre aparițiile sale editoriale au scris unii dintre cei mai importanți critici ai literaturii române contemporane: Alex Ștefănescu, Gheorghe Grigurcu, acad. Ion Pop, Ștefan Borbely, Constantin Cubleșan, Ion Simuț ș.a., Alexandru Sfârlea publicând versuri (sfârlezii) în majoritatea revistelor literare din țară. De peste 6 ani este colaborator permanent al revistei Tribuna, cu cronici literare și sfârlezii. Scriitorul orădean este prezent în Dicționarul General al Literaturii Române (editat de Academia Română), iar două dintre cărțile sale au fost premiate: Obiecte și voci (sfârlezii) de către revista Literadura din Buzău și Despre cărți în Tribuna (critică literară) la Saloanele Rebreanu de la Bistrița. A colaborat la Radio România Cultural și Național TV, fiind membru al Uniunii Scriitorilor din România, din anul 2000. Despre acest al 20-lea volum, de haiku-uri, Alexandru Sfârlea spune: „Am scris acest volum de haiku-uri, pentru că, în lumea trepidantă și grăbită de azi, cititorul nu mai are răbdare cu texte lungi și sofisticate. Am preferat să ofer flash-uri ale unor realități sfidând, unele, granița dintre evanescențe sugerate și transcendențe survolând imaginarul și (chiar) imaginativul. Dar am și simțit nevoia, poate, să aduc un omagiu laconismului cel mai adesea ignorat, ba chiar stigmatizat, în varii ipostaze cu caracter literar, poeticesc (și nu numai). Și, la urma urmei, poate că, totuși, nu doar eu aud (sau pot auzi) foșnetul copacului cu o singură frunză”.