"Fiecare ţară îşi cinsteşte trecutul şi se mândreşte cu el. Noi ne lăudăm cu un trecut glorios, ne considerăm mari patrioţi, dar când vine vorba de a face ceva concret, pentru a salva rămăşiţele acestui trecut, fiecare invocă lipsa banilor sau, pur şi simplu, arată o indiferenţă, care ne va costa, poate nu acum, dar în viitor, cu siguranţă", consemna cu indignare o cititoare a ziarului nostru într-o scrisoare adresată redacţiei, consternată de faptul că într-un oraş atât de vechi, cum este Oradea, nu există interes faţă de Cetate, adăpostită de-atâtea veacuri între zidurile istoriei şi, în vremurile noastre, între cele ale ignoranţei. De la Dumitru Noane, consilier în cadrul Compartimentului întreţinere - Cetate, am aflat că, în 1992, s-a început pentru prima oară o campanie "S.O.S. Cetatea Oradea", lansată de Muzeul Ţării Crişurilor, ocazie cu care a fost invitat în urbea noastră preşedintele Comisiei Naţionale a Monumentelor şi Siturilor Istorice (CNMASI). Au urmat dezbateri publice, cu privire la viitorul cetăţii, în care s-au implicat şi reprezentanţii instituţiilor locale, singurul rezultat concret fiind trecerea monumentului în patrimoniul Consiliului Local. "Chiar în timpul campaniei din `92, au existat încercări de a atrage, în Oradea (pentru Cetate), investitori străini. Nici de această dată, nu s-a ajuns la vreun rezultat, din cauza instabilităţii sociale, economice şi politice, existente, atunci, în România. Anul 2000 a fost primul în care s-au alocat 3 miliarde de lei pentru Cetate, trecându-se şi la evacuarea chiriaşilor (a firmelor). De menţionat că în perioada 2000-2004, Consiliul Local a alocat fonduri de 22 de miliarde de lei, demarând o serie de lucrări, pe trei direcţii principale: să redescopere Cetatea de sub maldărul de gunoi (care au dus la evacuarea a sute de camioane de moloz şi resturi din acea zonă, lucru care a făcut posibilă amenajarea parcului), să realizeze o serie de studii de geo-tehnică, topografică etc. şi să se intervină concret în refacerea corpurilor de clădire. "În următorii cinci ani, dacă mergem în ritmul actual, s-ar putea ca edificiile din curtea Cetăţii să devină ruine (corpurile F, G, H şi K, iar M şi L - parţial), însă finanţările substanţiale, care ar avea rezultate vizibile în Cetate, sunt faultate de meschinăria politică, tipic românească, fără a se putea vorbi de o gestionare corectă a fondurilor europene", a conchis Noane. Făcând un simplu calcul, s-a ajuns la concluzia că pentru restaurarea propriu-zisă a Cetăţii ar fi necesari aproximativ 35 de milioane de euro.