Al. George versus A. Buzura "Revenind la voia pe care Buzura o avusese înainte de `89 de la poliţie, el publică acum, în replică, fişe de la Securitate, acte cum că a fost urmărit, controlat, suspectat, până-i apărea o carte; dar îi apărea, şi tocmai asta am spus şi eu. (...) Pe mine nu mă vizita nimeni; eu eram desfiinţat dintru început, la nivelul editurii, şi dacă aş fi riscat ceva, dispăream foarte uşor (măcar din plan). Ca să dau un exemplu: în timp ce Buzura şi alţi disidenţi se fâţâiau prin toată Europa, mie mi s-a îngăduit să trec hotarele ţării o singură dată, după o memorabilă anchetă care a durat doi ani. Iar după `89, în timp ce Buzura s-a sacrificat, devenind un oficial, cel puţin director, eu am publicat 14 cărţi, o traducere, sute de pagini închinate marelui E. Lovinescu, prefeţe, prezentări de cărţi. Asta n-o fi însemnând că am muncit, nu am ?urlat?, cum se exprimă nemuritorul ambetat? El, printre secretare, limuzine şi vizite de reprezentanţă în toată lumea, a scos doar o carte care - poate fi sigur, pentru că nu doar eu am spus-o: e o inepţie".