* Scurt istoric "ASTRA", ante şi interbelic "Asociaţiunea transilvană pentru literatura română şi cultura poporului român" (Astra) s-a constituit la Sibiu, în anul 1861. Menirea ei era de-a contribui la creşterea culturii generale a naţiunii române aflate, la vremea respectivă, într-o gravă stare de exploatare economică şi politică din partea Imperiului Habsburgic, ca şi a nobilimii maghiare. Pe lângă instrucţia şcolară, susţinută numai de către comunităţile româneşti din satele şi oraşele Transilvaniei, "Astra" şi-a propus să continue şi să adâncească culturalizarea naţiunii prin căi adiacente ca: înfiinţarea de biblioteci, organizarea de cursuri de alfabetizare, conferinţe pe teme economice şi sanitare, publicarea de broşuri şi cărţi de istorie, literatură naţională şi agricultură, acordarea de burse pentru elevii şi studenţii săraci, sprijinirea mişcării corale ţărăneşti, a mişcării teatrale de amatori, organizarea cooperaţiei etc. Scurt istoric ante şi interbelic Întreaga activitate a "Astrei" între 1861-1918 s-a bazat pe convingerea generaţiei paşoptiste că o naţiune se poate afirma politic doar prin creşterea forţei sale economice şi a gradului de cultură generală. Principiul a fost preluat şi slujit cu abnegaţie de generaţiile tribuniste (1884) şi a noului activism (1905), făuritoarele României Mari. În Bihor, "Astra" şi-a înfiinţat despărţăminte (filiale) în Beiuş (1898), în Oradea, Ceica şi Marghita (1900), Tinca (1912). Împlinirea dezideratului naţional, unirea marilor provincii româneşti într-un singur stat - România Mare, a avut un dublu efect asupra "Astrei". Pe de o parte, constatăm revigorarea activităţii în vechile despărţăminte. Cauzele generatoare ale "scurtcircuitelor" apărute în activitatea unor despărţăminte trebuie căutate în convingerea unor români că, prin făurirea statului naţional unitar, "Astra" şi-a îndeplinit menirea, în dispersarea forţelor naţionale într-o serie de partide politice în veşnică competiţie, rivalităţile mărunte dintre unii locali dornici de-a ocupa, în primul rând, funcţii de conducere, mai puţin capabili sau dispuşi să muncească. În Bihor, pe lângă vechile despărţăminte, se înfiinţează altele noi, la: Salonta, Beliu şi Vaşcău (1921), Săcueni (1931), Aleşd (1936), Sălard (1939). Cu toate eforturile depuse, Aleşdul şi Săcuenii au desfăşurat o activitate modestă - despărţămintele din Beiuş şi Oradea iniţiind şi organizând majoritatea activităţilor culturale de aici. Reorganizarea "Astrei", în 1926, "prin înfiinţarea despărţămintelor centrale judeţene, cu rol de intermediere între despărţămintele de plasă şi Comitetul central de la Sibiu", determină, după părerea unui tânăr cercetător - universitarul orădean Radu Românaşu -, o revigorare a activităţii generale a "Astrei" în Bihor. Dictatul de la Viena întrerupe brusc şi brutal activitatea astriştilor în teritoriul cedat şi o diminuează serios în zona Beiuşului. Instaurarea regimului comunist în anii 1945-1948 duce la lichidarea "Astrei", considerată o instituţie "burghezo-moşierească" perimată, naţionalistă şi reacţionară. "Astra" bihoreană, după `89 După 1990, "Astra" renaşte, înfiinţându-se şi despărţăminte în întreaga ţară. Sibiul redevine sediul conducerii centrale. În acest context, în 1991, la Oradea, se reface Despărţământul Bihor. Din păcate, după 3-4 ani de relativă activitate, anonimatul îşi pune pecetea asupra unei instituţii culturale româneşti atât de necesare la graniţa de vest a ţării. Din acest motiv, la intervenţia Sibiului şi prin implicarea unui grup de intelectuali orădeni, la 27 noiembrie 2003, a avut loc, în incinta Bibliotecii Judeţene "Gheorghe Şincai", o şedinţă a astriştilor bihoreni. După prezentarea unui "Raport de activitate", în absenţa preşedintelui de până atunci - conf. univ. dr. Liviu Borcea -, s-a ales noua conducere. Preşedintele - conf. univ. dr. Corneliu Crăciun - are drept colaboratori apropiaţi pe conf. dr. Constantin Mălinaş şi dr. Gabriel Moisa (muzeograf la Muzeul Ţării Crişurilor) - vicepreşedinţi, respectiv pe Mircea Popa ca secretar. Un nou început de drum Despărţământul Bihor al "Astrei" sa hotărît să-şi îndrepte atenţia spre redactarea sau îndrumarea în vederea redactării unor monografii săteşti, comunale şi orăşeneşti după normele ştiinţifice cele mai riguroase, înfiinţarea unor biblioteci săteşti, propagarea în lumea satului bihorean a necesităţii înfiinţării de cooperative de producţie, desfacere şi consum. În felul acesta, s-ar evita cheltuirea fără rost a unor importante sume de bani în vederea tipăririi unor monografii locale fără valoare ştiinţifică, s-ar pune la dispoziţia elevilor şi oamenilor maturi din unele sate izolate a unor cărţi potrivit interesului şi vârstei fiecăruia, s-ar putea organiza o valorificare mai rentabilă a produselor realizate în gospodării ţărăneşti prin sistemul cooperativelor înfiinţate şi conduse de localnici. În cadrul primei şedinţe de lucru din 16 decembrie 2003, ora 16,00, s-a lansat volumul "Istoria satului Seghişte la 500 de ani de la prima atestare documentară (1503-2003)", redactat de un fiu al satului Seghişte - prof. univ. dr. Viorel Faur. Lucrarea, model de monografie sătească, va oferi ocazia unor discuţii pertinente despre cerinţele ştiinţifice şi metodologice care trebuie respectate în realizarea unor astfel de cărţi.