După încheierea Anului "Gojdu", cine "periclitează" "somnul" patrimoniului Fundaţiei "Gojdu"?!
O "cauză" de 85 de ani!
Dat fiind că răspunsul dlui dr. Constantin Mălinaş la întrebarea "Care este soarta monumentului funerar ?Emanuil Gojdu??" a fost amânat - din motive obiective - cu o zi, vom rămâne tot în interiorul problematic - problematizant - al "constelaţiei" Gojdu. Este vorba, de această dată, despre soarta Fundaţiei care îi poartă ilustrul nume, prin care a lăsat, testamentar, întreaga sa avere naţiunii române de religie ortodoxă din România şi Ungaria. S-a scris şi s-a răs-scris despre această adevărată "cauză naţională" a României - după cum spunea cineva -, încât, faptul că de 85 de ani Ungaria îşi permite să sfideze voinţa lui Emanuil Gojdu înscrisă în Testamentul său din 1869 a ajuns să devină precum o coroană încinsă pusă pe un cap de piatră! Cerbicia cu care ţara vecină persistă în a amâna, tergiversa şi bloca trecerea moştenirii gojdiene în posesia - de drept şi de fapt - a Statului român este de-acum proverbială, ca să nu spunem aberantă, sau insolent-cinică.
"Activarea subiectului Gojdu". Rezolvarea - pe când?!
În februarie 2002, s-au împlinit 200 de ani de la naşterea marelui român al cărui ultim gând a fost să înfiinţeze vestita sa Fundaţie, "prin care a pus la dispoziţia naţiunii un admirabil instrument: propăşirea culturală a românilor". Emanuil Gojdu a fost sărbătorit cum se cuvine, într-un an al său, până în februarie 2003. S-a reiterat realitatea vie că Fundaţia Gojdu a avut o contribuţie inestimabilă în ce priveşte structurarea unei "clase" de intelectuali şi creatori români în Transilvania şi Ungaria, între anii 1870-1918, prin burse şcolare de ordinul miilor -, dar şi sub formă de ajutoare - acordate tinerimii sărace, dar însetate de studiu şi performanţe în varii domenii. La un Simpozion "Gojdu" care a avut loc la Budapesta, în 26 octombrie 2002 - când a avut loc şi dezvelirea unei plăci memoriale Gojdu pe faţada Capelei Ortodoxe Române din capitala Ungariei -, dr. Constantin Mălinaş spunea: "Luând în seamă, mai ales principalele simpozioane şi expoziţii ?Gojdu? desfăşurate la Giula, Budapesta, Oradea, Sibiu, Târgu Mureş, putem observa că s-a constituit o cauză comună a românilor pentru restaurarea subiectului ?Gojdu? şi, cu obiectiv principal, ca ţintă distinctă, pentru recuperarea patrimoniului Fundaţiei ?Gojdu?. (...) S-a urmărit, în speţă, activarea acestui subiect între România şi Ungaria, precum şi găsirea soluţiilor de rezolvare a lui după amânări de peste opt decenii". De asemenea, s-a lansat - în revista "Familia română" - Apelul pentru Fundaţia "Gojdu", de care au luat cunoştinţă şi premierii României, respectiv Ungariei, subliniindu-se faptul că "problema ?Gojdu? (patrimoniul Fundaţiei - n.n.) este chiar o cauză comună - româno-maghiară -, pentru care a venit timpul (după 85 de ani! - n.n) de a fi discutată şi soluţionată".
"În continuare, sunt de dorit PAŞI"
Între 29 noiembrie - 1 decembrie 2002, premierul român Adrian Năstase a avut discuţii bilaterale cu omologul său maghiar, P?ter Medyessy, abordând, între altele, şi "chestiunea patrimoniului Fundaţiei ?Gojdu?"; au planificat chiar înfiinţarea unei burse comune, intitulată "Gojdu". Dar - căci există un incandescent "dar" - "nu pot mulţumi aşteptările societăţii civile româneşti din cele două ţări, faţă de soluţionarea echitabilă a moştenirii ?Gojdu?, nu pot înlocui, nu pot crea un substitut sau un terţ pentru Fundaţia ?Gojdu?. Prin urmare, în continuare sunt de dorit PAŞI (subl. A.S.) către abordarea nodului gordian al acestei cauze, care este recuperarea patrimoniului Fundaţiei ?Gojdu?, în spiritul actual al unei vechi (inadmisibil de vechi! - n.n.) situaţii de drept, prin raportare la situaţia de fapt. În ce ne priveşte, credem că misiunea îndeplinirii dezideratelor convenite deja între cei doi prim-miniştri ar fi firesc să fie dată chiar Fundaţiei ?Gojdu? de la Sibiu. Mai întâi, pentru a pregăti Casa memorială ?Gojdu? de la Budapesta - şi, sperăm noi, şi cea de la Oradea -, împreună cu alte instituţii publice şi civile din cele două orşe. Apoi, după înfiinţarea Bursei ?Gojdu?, ar fi bine ca tot Fundaţia să fie mandatată să administreze acel fond bursier, ceea ce ar corespunde cu un început de repunere în patrimoniu şi activitate". (am citat din revista "Familia română", nr. 3/4 din dec. 2002, pag. 30-31).
Transplant de... mentalitate?
Frumoase vorbe - în fapt, nişte aparenţe, ca un ulcior pictat cu motive populare româneşti, dar din care lipseşte, încă, apa cea vie a realităţii! - sunt acestea, dar nu ne îndurăm a eşua în nisipul superficialităţii, ori al elocvenţei frivole - constatative. Tocmai de aceea ne permitem, firesc şi creştineşte, a întreba, cu o mirare, totuşi, niţel crispată: DUPĂ ÎNCHEIEREA ANULUI "GOJDU" - în februarie 2003 -, DECI, ÎN CELE CINCI LUNI CARE S-AU SCURS DE ATUNCI, A MAI MIŞCAT CINEVA UN DEGET ÎN SCOPUL TRANSPUNERII ÎN VIAŢĂ A FRUMOASELOR VORBE DE MAI SUS?! SE AŞTEAPTĂ, POATE, SĂ TREACĂ UN DECENIU, DOUĂ, SAU CINCIZECI PENTRU CA STATUL ROMÂN SĂ ABORDEZE DIN NOU, TRANŞANT, PROBLEMA PATRIMONIULUI FUNDAŢIEI "GOJDU"?! Însuşi Emanuil Gojdu spunea, răspunzându-i unui reporter, în deceniul al VI-lea al secolului XIX: "Acela pe care soartea l-a destinat să locuiească într-o casă cu maghiari, nu face alta, decât îşi dă cu capul de părete, dacă se-ncearcă să stoarcă ceva cu forţa de la dânşii". Dar când acel "ceva" - în cazul de faţă, patrimoniul Fundaţiei "Gojdu" - nu le aparţine, dar de care Ungaria ţine, parcă, cu ghearele şi cu dinţii, cum devine "chestia?". Cineva spunea, aşa, cu gura "pungă": Dacă Fundaţia "Gojdu" ar fi fost lăsată de Gojdu drept moştenire ungurilor, aceştia ar fi intrat în posesia ei demult! Poate că, totuşi, cineva, într-o bună zi, va descoperi modalitatea de a se face transplant de... mentalitate. Bun, dar până atunci?!



Comentarii
Nu există nici un comentariu.