28.04.2009.

Au sosit dotările, maşinile de spălat şi frigiderele repartizate pe fiecare apartament. Un tehnician chinez le-a instalat în câteva minute şi ni le-a predat. Mă uit la maşina de spălat marca Haier şi văd operaţiuni spălat, uscat, călcat, şi cum nu sunt prea familiarizat cu astea, mă gândesc cum o fi călcând maşina de spălat?

 

Cer tehnicianului instrucţiuni în engleză şi promite că o să-mi aducă. Borza şi-o găsit o nouă vocaţie cu care îmi întinde nervii, joacă zi şi noapte Tetrix pe televizorul din sufragerie, ca un copil care şi-a găsit o jucărie nouă, dar sper să-i treacă. Cică ar fi ajuns la nivelul 6... Doamna Monica ar face bine, cred, să îl aştepte pe Cornel când se întoarce acasă cu un televizor nou care să aibă instalat Tetrix-ul. Azi ne-am propus să vizităm turnul de televiziune. Numit Perla Orientului, turnul are o înălţime de 468 de metri, fiind al treilea turn de televiziune ca înălţime din lume. Am plecat să vizităm cu Cornel, Bradea, Cati, Lavinia, Cosmin, Liviu, Cipri, Teodorescu şi Nicu şi am luat două taxiuri. L-am îndrumat pe şofer arătându-i pe hartă obiectivul. Biletul de vizitare a turnului costă 150 de Rmd, iar un fel de Kebab, pe care l-am mâncat înainte de a urca, 23 de Rmd. La urcare am fost controlaţi de dispozitivele de securitate exact ca la aeroport. Înainte de urcare, vânzătorii ambulanţi ofereau tot felul de suveniruri şi ce mi s-a părut interesant, un set de mingi şi rachete de squash, mingi legate printr-un elastic oferite prin demonstraţie live de doi tineri. Am urcat cu liftul ce avea o capacitate de cincisprezece persoane, iar ghidul din lift ne povestea că urcăm cu o viteză de 7 metri/secundă. La unul dintre etajele turnului se află o zonă cu pardoseală din sticlă prin care se văd clădirile şi obiectivele de la bază. Era o adevărată atracţie ca fiecare să se fotografieze pe această pardoseală transparentă, dând impresia că se află suspendat în aer. Era şi un act de curaj să te aventurezi la o astfel de acţiune, Liviu şi Cipri reuşind, după multe tatonări şi încurajări, să se agaţe oarecum de balustradele de susţinere şi să stea speriaţi la o fotografie. La întoarcere ghidul ne-a invitat să călătorim cu un trenuleţ care circulă cu viteză, pe nişte şine suspendate, cu urcuşuri şi coborâşuri bruşte şi cu înclinări laterale, sperietoare ce a reuşit să ne îngrozească pe toţi. Am vizitat restaurantul, Muzeul Municipal de Istorie al Shanghaiului, magazinele de suveniruri şi ne-am întors la hotel după o zi excelentă apreciată de toţi. (va urma)