În urmă cu 52 de ani, murea în închisoare filosoful care - alături de Eliade, Noica, Cioran - descinsese de sub "mantaua" lui Nae Ionescu: este vorba despre Mircea Vulcănescu, cel care, alături de congenerii săi, a încercat să înţeleagă românitatea şi pe români, aşa-numita generaţie `27, care visa la o schimbare în bine pentru poporul ei. Mircea Vulcănescu a murit la doar 48 de ani, ceea ce pentru un filozof e o vârstă a... preafirmării. Era de o inteligenţă ieşită din comun, dublată de o sensibilitate poetică. Pentru M.V., limba constituia mijlocul cel mai sincer de exprimare a fiinţei şi a firii, prin care un popor îşi justifică existenţa. Cea mai importană lucrare a sa este cea intitulată "Dimensiunea românească a existenţei", în care spune, între altele, că "românul este opozant prin naştere, dar nu este statornic, încât îi spune lui Dumnezeu: "Este cum spui Tu, dar mai sunt şi alte posibilităţi" şi că "dacă poporul român ar pieri, tot ce se va naşte pe acest loc va deveni român". Mircea Vulcănescu a fost un mare român, un spirit care s-a idenitficat cu propensiunea spre binele încorporat în perenitate şi dăinuire a poporului său. Să-i închinăm o clipă de aducere-aminte şi, mai ales, să-i citim opera.