Monahul Teodor a îndurat timp de 8 ani iadul închisorilor din Piteşti, Gherla şi Jilava, unde „a căzut şi s-a înălţat", după propriile mărturisiri. Despre acele vremuri monahul de la Mănăstirea Petru Vodă tălmăceşte acum prin ţară, ajungând şi la Oradea, la invitaţia Astradrom - Filiala Bihor, conferenţiind la Universitatea din Oradea, în faţa unei săli pline.

Despre Aiud, părintele Justin Pârvu, de la Mânăstirea Petru Vodă, spunea că este Athosul românesc. Aceasta pentru că la Aiud s-a jertfit ceea ce a avut mai bun şi mai sfânt Neamul nostru românesc ca adevărată intelectualitate şi spiritualitate. „Am mai spus şi subliniez ca adevărată intelectualitate şi spiritualitate, pentru că adevăratul rol al intelectualului este acela de a fi far călăuzitor pentru cei din jur spre drumul cel bun al adevărului, dreptăţii şi corectitudinii - spre bine, spre sublim. Dar, pentru ca să fii cu adevărat far călăuzitor, trebuie să-L ai pe Dumnezeu în suflet. Să ai ca deviză a vieţii tale cuvintele Mântuitorului Iisus: Eu sunt calea, adevărul şi viaţa, fără de Mine nu puteţi face nimic", a spus monahul Teodor. În ziua de astăzi însă, în „vremurile cumplite" pe care le trăim, foarte puţini intelectuali îndeplinesc aceste condiţii. În viziunea monahului, intelectualii care au trecut prin calvarul Aiudului reprezintă farurile călăuzitoare ale neamului prin patriotism şi credinţa strămoşească ortodoxă. O adevărată „lumină a neamului" în opoziţie cu sistemul totalitar stalinisto-comunist, care reprezintă întunericul, minciuna, impostura, laşitatea.

În infernul torţionar deţinuţii au supravieţuit numai datorită spijinului şi ajutorului Divin, iar cei pe care comuniştii au reuşit să-i extermine, de fapt, i-au martirizat. Iar credinţa tare a monahului este că „pe umerii martirilor se sprijină neamul. Neamurile care nu mai au martiri, eroi, care să se jertfească, dispar." Iar neamul românesc nu a dus lipsă de martiri, de eroi, istoria lui veche de mai bine de două milenii nefiind altceva decât o lungă înşiruire de martiri. La Aiud, oasele martirilor se vor odihni într-o mare catedrală, iar monahul Teodor militează pentru înfiinţarea aici a unui aşezământ monahal şi a unui adevărat memorial al durerii, un adevărat institut martirologic.

Şi pentru că sărbătorile bat la poartă, un grup de copii din localitatea Luncşoara, gătiţi în straie româneşti de sărbătoare, au colindat înaintea începerii conferinţei. Nu orice fel de colinde, ci „corinzi din închisoare", cântece din folclorul de lagăr, poezii scrijelite pe pereţii carcerelor. Însoţiţi de profesoara Mariana Roţu, copiii au primit aplauzele celor prezenţi şi binecuvântările monahului Teodor.