Ioana Precup este o artistă complexă, care pare să coboare dintr-o lume de basm, plină de dragoste şi bunătate. Provenind dintr-o talentată familie, Ioana Precup este o binecunoscută poetă, apreciată scriitoare, afirmându-se în ultimul deceniu şi ca pictoriţă. Ea stăpâneşte foarte bine proporţiile şi culorile, fiind considerată reprezentativă în domeniul artelor plastice. Un om deosebit de cald, înzestrat cu umor, talent şi bun simţ, Ioana Precup şi-a destăinuit câteva din gândurile sale cotidianului "Crişana". - Proveniţi dintr-o lume aparte, specială, mirifică ale cărei elemente se regăsesc în tot ceea ce întreprindeţi, în toate creaţiile dumneavoastră. Cum aţi reuşit să păstraţi nealterată, neatinsă, această lume de tentaţiile modernismului? - Locul de unde vin eu este într-adevăr unul desprins parcă dintr-un basm. În localitatea Leşul Ilvei (Bistriţa-Năsăud) şi azi trăiesc oameni, care provin parcă din poveştile bunicilor. Familia mea a fost formată în mare parte din artişti. Mama, Maria Precup, unul dintre marii rapsozi ai ţării, era supranumită "privighetoarea Năsăudului", iar una dintre surorile mele, Mărioara Precup, s-a remarcat ca solistă de muzică populară în cadrul Ansamblului "Mureşul" din Târgu Mureş. Fiind educată să respect valorile româneşti (rurale sau urbane), pentru mine a fost foarte uşor să păstrez în suflet această lume curată şi neatinsă, pe care încerc să o redau în creaţiile mele. - Care au fost etapele afirmării dvs. în lumea artistică? - Copilă fiind, am început să cânt. Am participat la diverse concursuri regionale şi, în final, am ajuns la Bucureşti, unde, la un concurs naţional, în fruntea juriului se afla Maria Tănase. Atunci mi-am dat seama că eu, de fapt, nu am harul cântului, talent pe care l-a moştenit sora mea mai mică. Crescând, m-am gândit că trebuie să fac şi eu ceva. Nu puteam să trec prin viaţă fără să las ceva în urma mea. Fiind o fetiţă sensibilă, mi-a plăcut să citesc poezii scrise de Coşbuc, Eminescu, Alecsandri. Am iubit poezia şi mi-am dat seama că şi eu pot să fac acest lucru. La început am publicat poezie în presă, după care am debutat într-un volum antologic cu încă zece poeţi în cadrul cenaclului judeţean "Mioriţa" din Deva. Anii au trecut, paşii m-au îndepărtat de casă, am ajuns la Hunedoara, unde m-am căsătorit. A fost o perioadă în care m-am dedicat familiei şi mai puţin scrisului. - Volumele personale care au urmat v-au fixat pentru totdeauna în inimile iubitorilor de poezie. - Aşa este. Scriu cu drag şi din inimă şi cred că acest lucru a contat foarte mult. Astfel, din 1984 până azi, am publicat nu mai puţin de opt volume (teatru, poezie, proză), creaţii care au fost preţuite. Primul volum, "Balade şi cântece", a fost editat în 1984, acesta fiind urmat de alte şapte volume şi anume: "Din cei codri de argint" (1986), "Scrisoare pentru alt tărâm" (1998), "Zâna grâului", (2000), "Doamne, binecuvântează" (2002), "Praguri de cer" (2003), "Orfanul" (2005). Anul acesta am publicat două albume deosebite "Noaptea de sânziene" şi "Arcul singurătăţii". - În ultimul deceniu v-aţi afirmat şi ca pictor naiv, care stăpâneşte foarte bine proporţiile şi culoarea. Cum v-aţi descoperit acest talent? - În 1990 am venit de la Hunedoara la Oradea împreună cu soţul meu, care era din partea locului. Când am ajuns aici a trebuit să mă acomodez cu locul, cu oamenii. Mi-a fost foarte dor de Hunedoara, unde am stat 30 de ani. După ce am început să mă obişnuiesc cu plaiurile bihorene, frumuseţile locului m-au cucerit. Şi mi-am zis de ce să nu încerc să le imortalizez prin pictură? Şi aşa a început totul. Am realizat sute de tablouri, din care o mare parte le-am donat rudelor, prietenilor şi la diverse biserici. Dumnezeu a fost darnic şi m-a ajutat să las ceva în urmă. - Ce vă place să imortalizaţi în picturile dumneavoastră? Ce reprezintă pictura pentru artista Ioana Precup? - Am atât picturi care reprezintă peisaje, portrete, cât şi picturi cu motive biblice. Pe lângă albumele mele, tablourile reflectă o parte din mine. Când mă uit la tablourile mele, simt o mare satisfacţie, o bucurie imensă, o uşurare.