Poetul Pituţ şi moara din Sebiş
După evenimentele din 1989, poetul Pituţ avea de gând să întemeieze o editură la Bucureşti, şi din banii realizaţi să-şi cumpere o turmă de oi şi să... cumpere moara din Şebiş.
Şebiş este satul meu şi poetul Pituţ îmi povestea de fiecare dată când mă întâlneam cu el în Capitală despre această moară aflată pe cursul Crişului Pietros şi pe lângă care el a trecut de sute de ori când se îndrepta dinspre Sălişte de Beiuş spre şcoala cu clasele I-VIII din Sudrigiu.
Poetul nu a mai întemeiat editura, nu a mai cumpărat turma de oi şi nici moara, pentru că moartea neiertătoare l-a secerat în plină putere creatoare. M-ar fi bucurat enorm faptul ca un poet să fie proprietar şi administrator de moară de măcinat grăunţe. Poetul şi-ar fi luat uiumul şi uneori mă şi văd cu un sac de grâu ori de porumb în spinare îndreptându-mă spre moara în uşa căreia mă aşteaptă autorul "Porţii cetăţii" care îmi recita din poeziile sale:
"Nu pun nicicând dispreţ pe nime`
Dar eu îmi părtinesc poporul
Oricum ar fi, el e izvorul
Şi steaua fixă de vechime."
Un poet nu moare imediat ce ultimul bulgăre de pământ se sfărâmă de cosciug. El trăieşte prin opera sa şi prin inimile supravieţuitoare ale prietenilor, rudelor şi cunoscuţilor săi. Poetul Pituţ a fost un om minunat şi festivalul de poezie care-i poartă numele îi duce mai departe amintirea nu numai la Timişoara, Beiuş ori Sălişte, ci şi la Şebiş, unde aşteaptă o moară. Şi moara aşteaptă un poet. Să-şi golească acolo desaga de cuvinte şi roata morii să prindă încet - ca o vârtelniţă dumnezeiască - să orânduiască vorbele în imagini minunate. Din păcate însă şi legendara moară din Şebiş a amuţit ca poetul. Ieruga morii a fost colmatată cu pământ, firul de apă nu mai trece prin ieruga unde ne scăldam noi, pruncii din Şebiş. Poate că primarul din Drăgăneşti şi consilierii se vor gând, cu această ocazie, la felul cum să "învie" legendara moară din Şebiş, aşa cum a fost cu puţin timp înainte. În zonă, singura moară care mai funcţionează este cea de la Săud. Să sperăm că şi moara - la care atât de mult a visat poetul Pituţ şi visăm şi noi - să înceapă să depene firele de mătase albastră ale apei.



Comentarii
Nu există nici un comentariu.