Pomul se cunoaşte după roade şi satul după biserică
De îndată ce laşi în urmă pădurea de la Remetea, în depărtare privirea stăruie asupra bisericii de la Meziad. De pe promontoriul de pe care străjuie aşezarea, sfântul lăcaş îmbrăţişează zările.
Luni, în ziua Praznicului Sfintei Treimi, biserica era neîncăpătoare. Prea Sfinţitul Petroniu Sălăjanul, arhiereul vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Oradiei, Bihorului şi Sălajului, înconjurat de un impresionat sobor de preţi şi diaconi, a oficiat slujba de binecuvântare a lucrărilor de reparaţii capitale împlinite şi Sfânta Liturghie arhierească. Discreţi şi sensibili, seminariştii beiuşeni care au dat răspunsurile liturgice. Alături de săteni, oficialităţi judeţene - Ştefan Seremi, preşedintele Consiliului Judeţean - şi din zonă: viceprimarul Beiuşului, Viorel Iuhas, ş.a.
RECURS LA ISTORIE
La ceas de sărbătoare, părintele protopop de Beiuş, Ioan Nat Balint, şi preotul paroh Ovidiu Buzgariu au evocat pagini de istorie, cu zbuciumul, frământările şi nădejdile care au ţinut neîntinată credinţa străbună.
Prima atestare documentară a satului Meziad este din 1552. Deşi menţionat destul de târziu, Meziadul este o străveche vatră de locuire umană. Cercetările făcute în ultimii ani de arheologia orădeni în Peştera Meziad au dat la iveală mărturii ale unei continuităţi de locuire, începând din neolitic. Ba, mai mult, în anii ?70, aici a fost descoperit un vas dacic datând din secolul 1 înainte de Hristos.
Lexiconul din 1773 notează Meziadul ca o comună românească. Statistica judeţului Bihor, tipărită în 1903, la Oradea, dezvăluie creşterea populaţiei aşezării: în 1850, satul avea 1034 de suflete, iar o jumătate de veac mai târziu, în 1900, număra 1600 de locuitori.
Cea dintâi informaţie scrisă despre existenţa unei biserici în Meziad datează din 1752. Conform conscrierii bisericilor din districtul Oradiei (1786), Meziadul era, în acea vreme, sediul unui protopopiat din care mai făceau parte alte 34 de sate. În Meziad, spun documentele, exista o biserică de lemn, iar cele 132 de case formau două parohii, satul fiind unul dintre cele mai populate din zonă.
La capătul veacului al XX-lea, mai exact în anul 1917 (după surse recent descoperite, în 1899!) este ridicată actuala biserică a satului, cu hramul Sf. Gheorghe. Sfântul lăcaş a fost construit de meşteri italieni, iar piatra a ajuns să fie cărată de săteni cu trocul de la căruţe, după cum spun bătrânii.
HRISOVUL
?Timpul şi-a pus amprenta asupra bisericii din Meziad, necesitând reparaţii capitale. Astfel, în 1999 a fost refăcut turnul bisericii, iar în 2001, întregul exterior. Mulţumim Bunului Dumnezeu pentru marea sa purtare de grijă revărsată asupra Parohiei noastre, precum şi tuturor celor care, cu credinţă, cu dragoste şi jertfire, ne-au ajutat să înnoim acest sfânt lăcaş de închinăciune. Ştim că, într-un anume fel, greul de-acum începe. Va trebui să înveşmântăm simplitatea interiorului cu pictură, să realizăm un nou iconostas, alte dotări de folosinţă. Prin râvna tuturor sătenilor care ţin de credinţa străbună, prin dăruirea unor oameni de bine, nutrim nădejdea că şi aceste noi lucrări, destul de costisitoare, vor fi împlinite. Harul Duhului Sfânt ne va întări în vrednicia noastră? - spunea, în cuvântul său, parohul locului, Ovidiu Buzgariu.
Pentru osârdia sa, prea cucernicul părinte Buzgariu a fost hirotesit iconom, cu dreptul de a purta brâu roşu. Părintele Liviu Inţe, secretarul Eparhiei, a dat citire Hrisovului care certifică acest fapt.
Au fost acordate diplome de apreciere ?pentru râvna depusă în slujba sfintei noastre biserici strămoşeşti? domnilor Cornel Popa, deputat de Bihor, Traian Popa, director general în cadrul grupului de firme ?European Drinks?. Aceeşi distincţie şi alese cuvinte de mulţumire au fost exprimate domnului Radu Olteanu, administratorul general al SC ?MOLDAVIA? SRL Oradea, şi doamnei Geta Olteanu, altor binefăcători din rândul fiilor satului: Ioan Laza, Nelu Burtic ş.a.
?CORABIA NOASTRĂ SALVATOARE?
Stăruind asupra semnificaţiei Sfintei Treimi, a rostului Bisericii Ortodoxe într-o lume atât de agitată, PS Sa Petroniu a spus, între altele, în cuvântul de învăţătură rostit: ?Numai venind la Sfânta Biserică, la Casa Domnului, ne vom păstra mereu credinţa străbună. Aici ne întărim sufletul prin rugăciune, aici stăm de vorbă cu Dumnezeu. Venind şi închinându-ne la Sfântul Altar, ne apărăm credinţa cea dreaptă. Câtă vreme sunt şi se înalţă biserici, niciodată credinţa nu va pieri. Dumnezeu îi răsplăteşte pe cei ce iubesc poleiala casei Sale?. Felicitându-l pe paroh şi, în egală măsură, pe credincioşi pentru statornicia şi râvna lor, Prea Sfinţitul Petroniu a îndemnat încă o dată sătenii să nu uite că ?biserica ortodoxă este corabia noastră salvatoare?.



Comentarii
Nu există nici un comentariu.