Perioada dintre Joia Mare şi Duminica Învierii Domnului e marcată şi în Bihor de câteva ritualuri semnificative, existând o strânsă legătură între miracolul renaşterii naturii şi moartea,respectiv Învierea lui Iisus. Nu întâmplător, în această perioadă, se bate toaca, se încondeiează ouă, se aprinde focului Învierii ş.a., toate cu semnificaţie simbolică. "În Joia Mare, seara, în jurul bisericilor, se aude, pentru prima dată, ritmul de toacă, care imită tunetul, alungă duhurile rele, purificând spaţiul. În unele sate, toaca înlocuieşte clopotele de fier, până la aflarea veştii Învierii", a explicat prof. Crăciun Parasca. Acest obicei este practicat, în zilele noastre, pentru a stimula interesul pentru conservarea tradiţiilor, motiv pentru care Direcţia Judeţeană pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional Bihor, Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Bihor organizează, în colaborare cu oameni de cultură şi cu parohiile de pe Valea Crişului Negru, concursuri de bătut toaca. Un alt simbol al Sărbătorilor Pascale - oul - suportă, în continuare, anumite ritualuri, precedând masa tradiţională din prima zi de Paşti, când membrii familiei se salută cu tradiţionalul "Hristos a înviat! Adevărat a înviat!". Tot în Joia Mare, se petrece o întâlnire a celor două lumi, fiindcă atunci sufletele strămoşilor vin să se încălzească la focurile special pregătite în curţile oamenilor sau în cimitire, să se odihnească, să mănânce colaci din aluat de grâu şi să primească apă care li se dăruieşte. Relaţia dintre cele două lumi, a viilor şi a morţilor, este una paşnică, din moment ce împreună alcătuiesc unul şi acelaşi neam.