Averea lui Emanuil Gojdu aflată în Ungaria, dar lăsată moştenire prin testament României, pentru burse, în general, care să fie acordate tinerilor români talentaţi, de rit ortodox, pentru a-şi putea continua şi desăvârşi educaţia, a fost şi este în continuare, deşi s-au făcut nenumărate eforturi din partea română, o problemă nerezolvată din cauză că Ungaria a obstrucţionat cu rea-credinţă şi s-a făcut stăpână pe această avere, uneori, ca şi acum, cu sprijinul unor demnitari români trădători de neam.

Pentru rezolvarea acestei situaţii este necesar să trecem de la stadiul vorbelor fapte şi acţiuni concrete şi o dată pentru totdeauna să tăiem nodul Gordian, întrucât demersurile de până acum demonstrează că nu vom rezolva nimic. Deoarece Guvernul Tăriceanu a lăsat rezolvarea acestei moşteniri româneşti la bunul plac al Ungariei, propun ca istoricii, intelectualii şi asociaţiile româneşti să întocmească un protest contra Ungariei, prin care să precizeze mai multe aspecte. În primul rând, trebuie menţionat că averea Gojdu din Ungaria nu este a minorităţilor din această ţară şi nici a Ungariei, ci a României, care, prin Fundaţia Godu, este obligată să administreze această moştenire conform testamentului lăsat de Gojdu. Apoi, trebuie spus că valoarea actuală a moştenirii din Ungaria lăsată de Gojdu trebuie stabilită de o comisie de experţi patrioţi români, iar valoarea reală la care se va ajunge, care mai mult ca sigur va fi contestată de Ungaria, să nu poată fi denaturată.
După ce va fi stabilită valoarea reală a moştenirii în euro, Fundaţia Gojdu din România, împreună cu reprezentanţii celor care au întocmit şi înaintat protestul, să ceară Ungariei să livreze aceşti bani Fundaţiei Gojdu din România, iar în caz de refuz, să facă demersurile internaţionale pentru recuperarea acestei moşteniri şi rezolvarea problemei. Până la soluţionarea problemei, Statul român şi autorităţile din teritoriu ar trebui să sisteze retrocedările din România către minoritatea maghiară, ca răspuns la refuzul Ungariei. Dacă Ungaria continuă cu acest refuz sau dacă invocă lipsa de bani, atunci, în contul acestei moşteniri, să rămână proprietăţile minorităţii maghiare din România, cum ar fi diverse clădiri care, deşi actualmente sunt ocupate de biblioteci, muzee sau diverse instituţii ale statului, ele sunt revendicate de minoritatea maghiară din România, cu extinderi la păduri şi terenuri. Pe proprietăţile recuperate în acest fel să fie pusă câte o placă prin care să se precizeze că ele aparţin Fundaţiei Gojdu. Astfel s-ar rezolva problema Fundaţiei Gojdu prin transferarea proprietăţilor din Ungaria în România şi ar fi stins acest litigiu, care durează din anul 1927, când Ungaria a blocat conturile Fundaţiei din băncile din Ungaria (Budapesta).

Aşadar, consider că, dacă această problemă nu se poate rezolva prin credinţă şi bunăvoinţă, atunci trebuie apelat la putinţă, aşa cum a făcut-o Avram Iancu. Aceasta fiind soluţia, cei care au urechi să audă, cei care au ochi să vadă şi cei care au minte să nu mai tărăgăneze, ci să treacă la fapte.