Stingerea creanţelor fiscale se poate face prin plată, compensare şi, respectiv, restituire.

Metoda de stingere a creantelor fiscale prin compensare procedează prin stingerea creanţele statului sau unităţilor administrativ-teritoriale reprezentate de impozite, taxe, contribuţii şi alte sume datorate bugetului general consolidat cu creanţele debitorului reprezentând sume de rambursat, de restituit sau de plată de la buget, până la concurenţa celei mai mici sume, când ambele părţi dobândesc reciproc atât calitatea de creditor, cât şi pe cea de debitor, cu condiţia ca respectivele creanţe să fie administrate de aceeaşi autoritate publică. Potrivit Codului de procedură fiscală, creanţele fiscale ale debitorului se compensează cu obligaţiile datorate aceluiaşi buget, urmând ca din diferenţa rămasă să fie compensate obligaţiile datorate altor bugete  Creanţele fiscale rezultate din raporturi vamale se compensează cu creanţele fiscale ale debitorului reprezentând sume de restituit de aceeaşi natură. Eventualele diferențe rămase se compensează cu alte obligaţii fiscale ale debitorului. Compensarea se face în momentul în care creanţele există deodată, şi sunt certe, lichide şi exigibile. Potrivit Codului de Procedura Fiscala, creanţele sunt exigibile: la data scadenței;  la termenul prevăzut de lege pentru depunerea decontului cu sumă negativă de TVA cu opţiune de rambursare, în limita sumei aprobate la rambursare prin decizia emisă de organul fiscal potrivit legii; la data depunerii cererii de restituire, în limita sumei aprobate pentru restituire prin decizia emisă de organul fiscal potrivit legii, pentru cererile de restituire a accizei sau taxei pe valoarea adăugată, după caz, depuse potrivit Codului fiscal;  la data comunicării deciziei, pentru obligaţiile fiscale principale, precum şi pentru obligaţiile fiscale accesorii stabilite de organele competente prin decizie; la data depunerii la organul fiscal a declaraţiilor fiscale rectificative, pentru diferenţele de obligaţii fiscale principale stabilite de contribuabil; la data comunicării actului de individualizare a sumei, pentru obligațiile de plată de la buget; la data primirii, în condiţiile legii, de către organul fiscal a titlurilor executorii emise de alte instituţii, în vederea executării silite; la data depunerii cererii de restituire, în limita sumei aprobate pentru restituire prin decizia emisă de organul fiscal potrivit legii, pentru sumele de restituit. Compensarea se constată de către unitatea fiscală competentă, la cererea debitorului sau din oficiu, iar acesta comunică debitorului decizia cu privire la efectuarea compensării, în termen de 7 zile de la data efectuării operațiunii.