Potrivit Codului Fiscal, orice persoană care are în proprietate teren situat în România datorează pentru acesta un impozit anual. Impozitul pe teren se plăteşte la bugetul local al unităţii administrativ-teritoriale în raza căreia este situat terenul. În cazul unui teren, aflat în administrarea (sau în folosinţa, după caz) altei persoane şi pentru care se datorează chirie/arendă în baza unui contract de închiriere/arendare, impozitul pe teren se datorează de către proprietar. În cazul terenului care este deţinut în comun de două sau mai multe persoane, fiecare proprietar datorează impozit pentru partea din teren aflată în proprietatea sa. Printre scutirile la plata impozitului pe teren se numără, printre altele, scutirile pentru terenul *aferent unei clădiri, pentru suprafaţa de teren care este acoperită de o clădire *al unui cult religios *al unei instituţii de învăţământ preuniversitar şi universitar, autorizată provizoriu sau acreditată *al unei unităţi sanitare de interes naţional care nu a trecut în patrimoniul autorităţilor locale *orice teren deţinut, administrat sau folosit de către o instituţie publică, cu excepţia suprafeţelor folosite pentru activităţi economice *orice teren aferent unei clădiri a unei instituţii publice sau unei clădiri care face parte din domeniul public sau privat al statului sau unei unităţi administrativ-teritoriale, exceptând suprafeţele acestuia folosite pentru activităţi economice. Această ultimă prevedere reprezintă una dintre modificările aduse de Codul fiscal pe 2005. De scutiri de la plată mai beneficiază terenurile care, prin natura lor şi nu prin destinaţia dată, sunt improprii pentru agricultură sau silvicultură, orice terenuri ocupate de iazuri, bălţi, lacuri de acumulare etc. Cea de-a doua modificare adusă de Codul Fiscal pe 2005 constă în scutirea de la plată pentru terenurile legate de sistemele hidrotehnice pe baza avizului privind categoria de folosinţă a terenului, dat de Direcţia Judeţeană de Cartografie, Geodezie şi Cadastru, precum şi terenurile aferente lucrărilor de îmbunătăţiri funciare. Pentru un teren dobândit de o persoană în cursul unui an, impozitul pe teren se datorează de la data de întâi a lunii următoare celei în care terenul a fost dobândit. Pentru orice operaţiune juridică efectuată de o persoană în cursul unui an, care are ca efect transferul dreptului de proprietate asupra unui teren, persoana încetează a mai datora impozitul pe teren începând cu prima zi a lunii următoare celei în care a fost efectuat transferul dreptului de proprietate asupra terenului. Orice persoană care dobândeşte teren are obligaţia de a depune o declaraţie privind achiziţia terenului la compartimentul de specialitate al autorităţii administraţiei publice locale în termen de 30 de zile, inclusiv, care urmează după data achiziţiei. De asemenea, orice persoană care modifică folosinţa terenului are obligaţia de a depune o declaraţie privind modificarea folosinţei acestuia la compartimentul de specialitate al autorităţii administraţiei publice locale în termen de 30 de zile, inclusiv, care urmează după data modificării folosinţei. Impozitul pe teren se plăteşte anual, în patru rate egale, până la datele de 15 martie, 15 iunie, 15 septembrie şi 15 noiembrie, inclusiv. Pentru plata cu anticipaţie a impozitului pe teren, datorat pentru întregul an de către persoanele fizice, până la data de 15 martie a anului respectiv, se acordă o bonificaţie de până la 10%, stabilită prin hotărâre a consiliului local.