* 2000 de lucrători în 20 de cooperative * Aici munca la negru este proscrisă * Produse mai cunoscute în Germania decât în Bihor * La Senat am avut trecere, dar deputaţii nu ne bagă în seamă * Cooperaţia meşteşugărească se află cu un picior în groapă şi cu celălalt pe masa de operaţie Întregul sistem cooperatist se află de ceva timp în febrila aşteptare a unui proiect de lege care cuprindă principiile generale ale cooperaţiei şi prevederi specifice fiecărui domeniu - cooperatist, meşteşugăresc şi de credit - care să contribuie la modernizarea sistemului, la îmbinarea eficienţei economice cu dreptatea socială, a intereselor cooperatorilor cu interesele naţionale. Pe acest fundal al activităţii cooperatste, am dorit să aflăm cum îi mai merge cooperaţiei meşteşugăreşti bihorene, drept pentru care l-am provocat la o discuţie pe dl. Ioan Laza, preşedintele Administraţiei Teritoriale a Cooperativelor Meşteşugăreşti. - Cooperaţia meşteşugărească din Bihor este alcătuită din 20 de organizaţii cooperatiste care adună în atelierele sale peste 2000 de muncitori. La sfârşitul celor 10 luni încheiate din acest an, valoarea producţiei totale a fost de 161 miliarde lei, din care producţia industrială a însemnat 125 miliarde lei. O pondere însemnată în totalul producţiei o are producţia la export - valoarea acesteia pe 10 luni fiind de 26 milioane dolari. Totodată, prin specificul ei, cooperaţia meşteşugărească desfăşoară şi servicii către populaţie, valoarea acestora pe 10 luni fiind de 12,4 miliarde lei. Evident sectorul serviciilor este cel care impune atenţiei populaţiei acest sector cooperatist, pentru că producţia, fiind în cea mai mare parte în sistem lohn, este destinată exportului. Aşa se face că unităţi cooperatiste precum Modex, cu un volum al producţiei în valoare de 5 miliarde lunar sau Vicom Salonta, Tricotextil şi Cotex Oradea sunt mult mai cunoscute în Germania decât în Bihor. - Aceste cooperative, ne spune în continuare preşedintele Ioan Laza, păstrează de ani de zile, chiar şi de peste 15 ani, relaţia cu partenerii lor externi. Trebuie spus însă că meritul este al cooperatorilor bihoreni care, - datorită calităţii confecţiilor, textilelor sau încălţămintei pe care le execută, şi a respectării termenelor de livrare - au impus constanţă şi permanenţă partenerilor lor externi. - Dar care vă sunt necazurile, dle preşedinte? - În primul rând, că noi nu putem concura cu unităţile de producţie pirvate. Nu ştiu sau nu vreau să ştiu cum se desfăşoară activitatea în acele ateliere, cert este că produsele noastre sunt mai scumpe din cauză că înglobează în ele felurite taxe şi impozite, potrivit legii. Or, cumpărătorul aleargă la standul celor mai ieftine. Apoi, noi suntem încă în aşteptarea unei legi care să ne reglementeze activitatea. Senatul a aprobat proiectul unei astfel de legi, dar la ?deputaţi? încă n-a intrat. Şi uite aşa, cooperaţia meşteşugărească se află cu un picior în groapă şi cu altul pe masa de operaţie, pentru că legislativul tot târăşte sania reglementărilor cooperatiste pe uscat, dar nici asta cu prea mare tragere de inimă. Poate acum, dacă va ninge, să fie mai uşoară astă povară!