Modificările aduse Codului Fiscal prin Ordonanţa Guvernului nr. 15/2012 vizează şi articolul 155 care conţine regulile privind facturarea. Noile reglementări introd clarificări şi în privinţa scutirilor de la obligaţia de a emite facturi.

Opţiunea de emitere a facturii

Concret, din 2013 operaţiunile pentru care emiterea facturii nu este obligatorie (dacă beneficiarul nu o solicită) sunt: livrarile de bunuri prin magazinele de comerţ cu amănuntul şi prestările de servicii către populaţie, pentru care este obligatorie emiterea de bonuri fiscale; livrările de bunuri şi prestările de servicii, altele decât cele menţionate mai sus, furnizate către beneficiari persoane neimpozabile, altele decât persoanele juridice neimpozabile, pentru care este obligatorie emiterea de documente legal aprobate, fără nominalizarea cumpărătorului (transportul persoanelor pe baza biletelor de călătorie sau abonamentelor, accesul pe bază de bilet la spectacole, muzee, cinematografe, livrările de bunuri şi prestările de servicii etc.).  Noile reguli aplicabile de anul viitor stipulează că o persoană impozabilă care nu are obligaţia de a emite facturi poate opta pentru emiterea facturii.

Emiterea facturii simplificate

OG nr. 15/2012 clarifică şi situaţiile în care se pot emite facturi simplificate. Mai exact, noile norme stabilesc că se pot emite facturi în sistem simplificat: atunci când valoarea facturilor, inclusiv TVA, nu este mai mare de 100 euro.  Cursul de schimb utilizat pentru determinarea în euro a valorii facturii ultimul curs de schimb comunicat de BNR sau ultimul curs de schimb publicat de Banca Centrală Europeană, respectiv cursul de schimb utilizat de banca prin care se efectuează decontările. În cazul documentelor sau mesajelor tratate drept factură, noile reguli stabilind că orice document sau mesaj care modifică şi care se referă în mod specific şi fără ambiguităţi la factura iniţiala are acelaşi regim juridic ca şi o factură. Mai mult, facturi simplificate pot fi emise şi: dacă valoarea facturii, inclusiv TVA, este mai mare de 100 euro, dar mai mică de 400 euro; în cazul în care practica administrativă ori comercială din sectorul de activitate implicat sau condiţiile tehnice de emitere a facturilor face/fac ca introducerea tuturor informaţiilor obligatorii să fie extrem de dificilă.