Noi reguli privind regimul acordării eşalonărilor la plata obligaţiilor fiscale

Garanţii constituite

Garanţiile constituite trebuie să acopere sumele eşalonate la plată, dobânzile datorate pe perioada eşalonării la plată, plus un procent de până la 32% (faţă de 40%) din sumele eşalonate la plată, în funcţie de perioada de eşalonare la plată după cum urmează: pentru eşalonări de la 13 la 24 de luni, procentul este de 8% (faţă de 10%); pentru eşalonări de la 25 la 36 de luni, procentul este de 16% (faţă de 20%); pentru eşalonări de la 37 la 48 de luni, procentul este de 24% (faţă de 30%); pentru eşalonări de la 49 la 60 de luni, procentul este de 32% (faţă de 40%). Cuantumul garanţiilor constituite se modifică şi pentru cererile aflate în curs de soluţionare în situaţia în care există un acord de principiu. În situaţia în care bunurile sunt ipotecate/gajate în favoarea altor creditori, garanţiile constituite trebuie să acopere valoarea pentru care s-a constituit ipoteca/gajul, precum şi sumele eşalonate la plată, dobânzile datorate pe perioada eşalonării, plus un procent de până la 32% din sumele eşalonate la plată, în funcţie de perioada de eşalonare.

Menţinerea eşalonării

Printre condiţiile de menţinere a eşalonării la plată se numără şi: achitarea diferenţelor de obligaţii fiscale stabilite prin declaraţii rectificative în termen de cel mult 30 de zile de la data depunerii declaraţiei; achitarea, în termen de cel mult 30 de zile de la data comunicării înştiinţării de plată, a obligaţiilor stabilite în acte administrative ce au fost suspendate în condiţiile legii şi pentru care suspendarea executării actului administrativ fiscal a încetat după data comunicării deciziei de eşalonare la plată. În cazul plăţilor efectuate anticipat, parţial sau total, contribuabilul trebuie să notifice unitatea fiscală, prin cerere, legat de intenţia de a stinge anticipat aceste sume. Pe perioada eşalonării la plată, penalităţile de întârziere, aferente obligaţiilor fiscale eşalonate, se amână la plată prin decizie care se comunică contribuabilului odată cu decizia de eşalonare la plată. În situaţia în care se finalizează eşalonarea la plată şi au fost respectate condiţiile de eşalonare, penalităţile de întârziere şi majorările de întârziere amânate la plată se anulează prin decizie a unităţii fiscale. Anularea penalităţilor se aplică şi eşalonărilor existente în curs la data intrării în vigoare a prevederilor legale (5 septembrie 2011).