Instituţiile financiare nebancare vor elabora *Instituţiile financiare nebancare (IFN) ar putea fi nevoite să elaboreze programe proprii de cunoaştere a clienţilor şi politici clare de acceptare a acestora. *Programul BNR stabileşte proceduri de identificare a clientului, precum şi activităţi de monitorizare a operaţiunilor derulate în scopul detectării tranzacţiilor suspecte. Potrivit unui proiect de normă a Băncii Naţionale a României (BNR) referitoare la prevenirea şi combaterea spălării banilor, Programul de cunoaştere a clientelei va trebui să corespundă naturii, mărimii, complexităţii şi activităţii instituţiilor financiare nebancare (IFN) şi să fie adaptat la gradul de risc asociat categoriilor de clienţi pentru care societatea prestează servicii financiare. Programul trebuie să cuprindă şi proceduri de identificare a clientului, activităţi de monitorizare a operaţiunilor derulate în scopul detectării tranzacţiilor suspecte şi procedura de raportare a acestora. De asemenea, IFN trebuie să elaboreze politici de acceptare a clientului, prin care să stabilească categoriile de clientelă pe care instituţia îşi propune să le atragă, precum şi tipurile de produse şi servicii care pot fi furnizate fiecărei tipologii de clienţi. Documentele elaborate trebuie să includă şi o descriere a categoriilor de clienţi cu un grad de risc potenţial mai ridicat decât nivelul mediu acceptat de către instituţia financiară nebancară. În cazul în care reprezentanţii IFN consideră că beneficiarul real al serviciului oferit este altul decât solicitantul, va trebui să ceară completarea unei declaraţii în care clientul să declare identitatea beneficiarului real. Clientul va trebui să completeze o declaraţie precum cea menţionată anterior şi în situaţia în care sunt desfăşurate operaţiuni cu numerar a căror valoare depăşeşte echivalentului în lei a 10.000 de euro sau, totodată, dacă relaţiile cu IFN se desfăşoară numai prin corespondenţă. IFN trebuie să asigure o revizuire periodică a informaţiilor referitoare la clienţi, realizarea unei actualizări permanentă a evidenţelor, în funcţie de evoluţia relaţiei cu fiecare client. În situaţia în care nu vor putea fi obţinute informaţiile solicitate, sau în cazul în care se constată ulterior că informaţiile furnizate de client nu corespund realităţii, IFN va avea obligaţia de a lua măsurile necesare pentru încheierea relaţiilor cu clientul respectiv şi, după caz, să raporteze despre aceasta autorităţilor competente. O altă obligaţie a IFN va fi de monitorizare a activităţii clientului prin urmărirea tranzacţiilor efectuate de acesta, indiferent de tipul operaţiunii şi unităţile teritoriale ale instituţiei prin acestea sunt derulate. Programul de monitorizare trebuie să prevadă un nivel corelat cu gradul de risc asociat diferitelor categorii de clienţi. IFN trebuie să păstreze toate evidenţele referitoare la identitatea clienţilor şi la relaţia cu aceştia cel puţin cinci ani după încheierea rapoartelor comerciale. În termen de trei luni de la data intrării în vigoare normei menţionate, instiotuţiile financiare nebancare vor avea obligaţia de a adopta şi implementa programe de cunoaştere a clientelei.