Sfaturi pentru pomicultori NUMEROŞII DUŞMANI AI LIVEZILOR
Cariul mare de scoarţă (Scolytus mali). Pe tulpină sau pe ramurile mai groase se află mai multe orificii care continuă cu galerii, sub scoarţă. Stadiul dăunător este cel de insecte adulte de 3-4 mm lungime, de culoare neagră-lucioasă, elitrele brun-roşcate sau negre - lucioase, cu puncte aşezate longitudinal, corpul acoperit cu o pubescenţă fină şi larve apode de 4-5 mm lungime, capul brun, corpul alb, îndoit puţin de la mijloc. Galeriile larvelor au rumegătură în ele, iar cele maternale, nu. Acest dăunător atacă toate speciiile de pomi fructiferi.
Cariul mic de scoarţă (Ruguloscolytus rugulosus). Acest dăunător sapă galerii între scoarţă şi lemn. Stadii dăunătoare: adulţii, care au 2-3 mm lungime, protoracele negru, elitrele negre - roşcate sau roşii, cu pete negre, şi larve apode de 3-5 mm lungime, albe şi cu capul brun. Această specie atacă toţi pomii fructiferi, dar este considerată dăunător secundar.
Cariul lemnelor (Anisandrus dispar). Pe tulpina mai groasă sau pe ramurile cu diametrul de 2-3 mm, se află un singur orificiu mic şi rotund care se continuă, prin scoarţă, cu galerii ce merg numai prin lemn. Galeria este dreaptă, perpendiculară în scoarţă şi lemn, apoi se bifurcă lateral pe traiectul unui inel anual; perpendicular pe ea se află galerii mai scurte.
Dăunătoare sunt insectele adulte, care au 2-3,5 mm lungime, pronotul negru, antenele şi picioarele galbene, elitrele brun-lucioase.
Larvele au 3-4 mm lungime, dar ele nu rod lemnul. Acest dăunător atacă toate speciile de pomi fructiferi, în special pomii tineri.
Sfredelitorul tulpinilor de măr şi păr (Agrilus sinuatus). Acest dăunător , la început, galerii în zig-zag, apoi sinoase. Pe scoarţă, la exterior, se află un desen corespunzător. La păr, lungimea galeriei poate să ajungă pănă la 1 m; la măr, este mai scurtă. În general, sunt dăunate tulpinile subţiri şi ramurile cu coajă netedă care, mai târziu, crapă, pomul slăbeşte şi se poate usca. Dăunătoare sunt larvele, care au 15 mm lungime, culoare gălbui-portocalie. Mai lat decât celelalte segmente, abdomenul se termină cu două prelungiri chitinoase, brune. Este preferat de acest dăunător părul şi, uneori, mărul.
Gândacul negru al puieţilor (Capnodis tenebrionis). Pe tulpină, la 8-10 cm deasupra coletului, scoarţa este crăpată, o parte din scoarţa internă şi din lemn sunt roase în formă de galerii cu rumeguş la extremităţi. În interiorul galeriei dăunează larve apode, de 66 mm lungime, gălbui, cu protoracele brun, mai lat decât restul corpului. Acest dăunător atacă piersicul, caisul, prunul şi corcoduşul.
Gândacul arămiu al puieţilor (Perotis lugubris). Dăunează în mod asemănător speciei precedente şi la aceleaşi specii de pomi fructiferi. Larvele sunt apode, de 50-60 mm lungime, gălbui, protoracele mai lat decât celelalte segmente ale corpului.
Combaterea acestor dăunători este dificilă din cauza modului lor ascuns de viaţă. În primul rând, pentru plantare se aleg pomi sănătoşi, fără simptome de atac.
Înfiinţarea noilor plantaţii nu se va face în vecinătatea plantaţiilor mai vechi, atacate.
În plantaţii se vor combate buruienile şi se va lucra solul pentru a nu crea în jurul pomilor condiţii favorabile dezvoltării dăunătorilor.
Cu ocazia tăierilor, ramurile cu simptome de atac vor fi eliminate şi arse.
Tratamentele care se aplică pentru combaterea celorlalţi dăunători sunt eficace şi pentru cei care atacă lemnul, dar condiţia este să fie bine îmbăiat pomul, începând de la bază.
În grădinile particulare, la pomii de lângă casă se mai pot combate aceşti dăunători prin folosirea unei sârme elastice care se introduce în galerie şi se roteşte până omoară dăunătorul.



Comentarii
Nu există nici un comentariu.