Impozitul pe veniturile din arendă se calculează prin reţinere la sursă de către plătitorii de venit la momentul plăţii venitului, prin aplicarea cotei de 16% asupra venitului net, impozitul fiind final.

Impozitul astfel calculat şi reţinut se virează la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a fost reţinut. Potrivit unui Proiect de act normativ, se va menţine posibilitatea determinării venitului net impozabil prin scăderea unor cheltuieli forfetare de 25% din venitul brut. În situaţia în care contribuabilii vor alege aplicarea cotei forfetare, aceştia vor fi obligaţi să precizeze în scris, în contractul/raportul juridic încheiat, la momentul încheierii acestuia, că nu optează pentru determinarea venitului net în sistem real. Modalitatea de impunere aleasă este aplicabilă pentru toate veniturile realizate în baza contractului /raportului juridic respectiv. De asemenea, dacă arenda se exprimă în natură, evaluarea în lei se va face pe baza preţurilor medii ale produselor agricole, stabilite prin hotărâri ale consiliilor judeţene, ca urmare a propunerilor Direcţiilor Teritoriale de specialitate ale Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale (MADR), hotărâri ce trebuie emise înainte de începerea anului fiscal. Totodată, contribuabilii care obţin venituri din arendarea bunurilor agricole din patrimoniul personal vor avea obligaţia înregistrării contractului încheiat între părţi la unitatea fiscală, precum şi a modificărilor survenite ulterior, în termen de 15 zile de la încheierea/producerea modificării acestuia.