Cabinetele psihologice din şcoli au apărut în România de aproximativ trei ani. Scopul lor este bine definit: de a-i ajuta pe copiii cu probleme. Cei mai mulţi tineri vorbesc despre problemele lor cu prietenii sau cu familia. ?Noi nu suntem obisnuiţi să ne deschidem faţă de străini?, este de părere un adolescent dintr-o şcoală din oraşul nostru, care a dorit, din motive lesne de înţeles, să-şi păstreze anonimatul. Totuşi, există şi cazuri în care problemele, care sunt tot mai multe şi abundă din toate părţile, ocupă timpul pe care părinţii ar fi trebuit să îl acorde copiilor. Trebuie să recunoaştem că probleme au şi copiii, deşi foarte greu se acceptă faptul că, dacă nu ai familie, nu ai nici o problemă. Unele situaţii problematice sunt cele legate de şcoală, de modul de adaptare a copilului la noul ciclu de învăţământ, integrarea în clasă, lipsa de concentrare, dar, se pare, cele mai întâlnite sunt cele care au ca punct de pornire un cadru familial nefavorabil. Unii tineri au încredere în consilierul şcolar pentru că văd în el o persoană specializată, care îi poate ajuta, nu îl judecă şi care este obiectiv, nu dă soluţii, ci încearcă să-l facă pe elev să-şi dea seama de ele. Nu este o boală... Multe persoane consideră că, datorită consultării unui psiholog, sunt percepute de către colegi şi prieteni ca fiind bolnave. "Copiii au rezerve faţă de colegii de clasă care au aflat eventual că frecventează astfel de cabinete", a precizat Doina Gyori, inspector de specialitate din cadrul ISJ Bihor. Psihologul este acea persoană care nu judecă omul după faptele pe care le-a făcut, ci, din contră, încearcă să propună soluţii pentru rezolvarea problemelor. Cel mai adesea, unui consilier şcolar îi sunt confesate probleme de natură afectivă, de adaptare, familiale sau şcolare. Puţini elevi sunt cei care cred că un consilier şcolar trebuie să fie o persoană tânără pentru a putea vorbi cu el. ?Nu contează vârsta, important e să fie competent?, a subliniat adolescentul. Roxana Goidaci este consilier şcolar la una dintre şcolile din oraş care are un astfel de cabinet. "Tinerii nu dau semne că ar refuza să vorbească cu un consilier, dar pentru a face acest lucru, mai intâi ar trebui să ştie de existenţa lui. Astfel, cabinetele psihologice pot deveni mai eficiente", a subliniat tânăra psihologă. Consiliind recent o tânără care a hotărât să-şi deschidă sufletul în faţa unui psiholog. Rezultatul a fost mai mult decât satisfăcător. Deşi era pe de o parte, convinsă că meseria pe care doreşte să o îmbrăţişeze este design-ul, familia sa fiind una de artişti, a descoperit după mai multe discuţii de consiliere că de fapt îşi doreşte cu totul altceva. Astfel, a luat decizie bună pentru cariera ei profesională, intrând pe locul doi la Facultatea de Medicină. "Este greşită ideea de a renunţa la ajutorul unei persoane care te poate îndruma pe calea cea dreaptă sau spre care aspiri, dar nu îţi dai seama, mai ales în situaţiile în care ambientul familial nu este favorabil. Momentul în care tinerii vin să-ţi vorbească e foarte important. Consilierii nu pot influenţa pe nimeni 100%, dar sfaturile lor sunt binevenite", ne-a declarat Roxana. Absenţa se face simţită Potrivit Legii Învăţământului, nu toate şcolile îndeplinesc condiţiile pentru a angaja un psiholog şi, implicit, pentru a-i crea un spaţiu intim în care să-şi poată desfăşura activitatea. Normarea unui post de consilier se poate face în cazul în care într-o unitate şcolară sunt înscrişi nu mai puţin de 800 de elevi. Sunt însă situaţii în care şcoala are ca efective de elevi înscrişi doar 400, şi un consilier psihologic, angajat cu jumătate de normă. Sunt şi situaţii aparte: când există un număr mare de elevi, dar şcoala nu are consilier psihologic. Numărul de posturi date de către Inspectoratul Şcolar este limitat şi, astfel, multe şcoli care au mare nevoie de un consilier în şcoală nu-l au, iar dacă l-ar avea, problema financiară ar prima. Lipsa banilor face ca în judeţul nostru să existe astfel de cabinete de consiliere profesională numai la patru şcoli din Oradea (Dacia, Şcoala nr.16 cu clasele I-VIII, Onisifor Ghibu, Lucian Blaga şi Lucreţia Suciu). "Problemele cresc, iar noi încercăm să suplimentăm numărul posturilor de consilier şcolar, iar cea mai mare problemă de care ne lovim este cea a lipsei de fonduri", a precizat Doina Gyori. Până atunci...! Singura soluţie de a înlocui aceste cabinete de consiliere psihologică în şcoli este existenţa Centrului Judeţean de Asistenţă Psihopedagogică, care se află în incinta Inspectoratului Şcolar Judeţean Bihor, o unitate conexă de învăţământ preuniversitar care are ca misiune facilitarea adaptării elevilor la şcoală şi a şcolii la elevi, în vederea creşterii şanselor de reuşită ale fiecăruia. Aici tinerii sunt aşteptaţi de către patru profesori psihologi (Anca Gliga, Simina Morar, Futo Eniko, Florin Lung), un profesor sociolog coordonator, Rareş Crişan, şi un asistent social, Biriny Iudith, care sunt gata oricând să-i asculte şi să le dea soluţii pe care numai ei vor decide dacă e bine să le respecte sau nu. Adresa unde se pot prezenta cei care simt că au nevoie să-şi descarce sufletul sau sunt într-un impas este strada M.Eminescu, nr.11 sau la numărul de telefon 418.707.