Când, în 1806, scaunul eparhial greco-catolic din Oradea era ocupat de Samuil Vulcan, pe umerii acestuia apăsa măreaţa moştenire a predecesorului său, episcopul patriot Ignatie Darabant, cel care îi găzduise la curtea sa de pe Criş pe Micu, Şincai şi Maior, cel care fusese unul dintre autorii şi promotorii Supplex-ului şi poate că unii se îndoiau că proaspătul vlădică va putea duce mai departe ideile şi lupta înaintaşului său. Samuil Vulcan a dovedit, însă, că perioada cât a fost vicarul lui Darabant i-a adus, pe lângă desăvârşita pregătire intelectuală dobândită în şcolile Budapestei şi Vienei, şi formarea morală, conştiinţa naţională, care vor întregi personalitatea unuia dintre corifeii românismului de la începutul veacului al XIX-lea. Fără îndoială, vlădica Samuil a rămas în eternitate mai ales prin şcoala ridicată la Beiuş, înaltă şcoală românească, singura de pe atunci din Regatul Ungariei şi printre puţinele destinate valahilor de dincoace de munţi, alături de cele de la Blaj şi Arad. Din 1828, anul de început al gimnaziului greco-catolic de la Beiuş şi până la moartea sa, în 1839, Samuil Vulcan s-a ocupat în permanenţă de buna funcţionare a aşezământului pe care l-a ctitorit, o dovadă grăitoare fiind dania de la 14 mai 1839, prin care moara domenială de la Holod a revenit gimnaziului "pentru coacere de pâne pe sama tinerimei române care să i se distribuie în fiecare zi". * Gimnaziul Întâi de toate, de ce la Beiuş? De ce nu, mai degrabă, la Oradea? Răspunsul îl dă chiar primul istoric al gimnaziului vulcanian, Traian Farkas, acesta consemnând, la 1896: "Pentru că Beiuşul este centrul domenului episcopesc, luat împrejur de acele 77 comune, în care au trăit iobagii săi. În prima linie a voit să rebonifice spiritualmente pe aceştia, cari i-au muncit cu grea trudă materială. Din acest motiv a împrimat pe frontispiciul edificiului gimnazial ?EDUCATIONIS JUVENTUTIS HUIUS PROVINCIAE?. * Urmaşii: vlădici, dascăli, elevi Urmaşul lui Samuil Vulcan, episcopul Vasile Erdeli, îşi leagă numele de ridicarea şcolii la rangul de gimnaziu mare, complet, cu 8 clase, începând cu anul şcolar 1851-1852, aprobarea imperială sosind abia în 1853, când instituţia capătă şi dreptul de a susţine examen de bacalaureat. Cel de-al doilea ctitor este Mihail Pavel, episcopul greco-catolic de Oradea construind un nou edificiu, în continuarea celui vulcanian, internatul gimnazial (1887-1888), precum şi clădirea actualei săli de sport (1899). O dovadă a sprijinului în care au fost educaţi şi instruiţi elevii şcolii este gestul lui Aurel Borgovan, din clasa a VI-a, care, la 2 iunie 1888, aruncă drapelul maghiar, arborând pe clădirea gimnaziului tricolorul românesc. Urmarea a fost tragică: introducerea limbii maghiare la cele 4 clase superioare, începând din 1889! Abia la 23 noiembrie 1918 limba română va fi repusă în drepturile-i fireşti între zidurile de-acum venerabilului lăcaş vulcanian. În semn de recunoştinţă faţă de cel care a facilitat atâtor generaţii să viseze şi să creeze româneşte, la 15 iunie 1988, în curtea liceului a fost dezvelit un bust al episcopului-ctitor Samuil Vulcan. * PREZENTUL - tradiţia transformată în rodnic bilanţ * Cei zece "nemuritori"... Puţine şcoli româneşti şi chiar din alte orizonturi geografice şi spirituale se pot mândri că au dat culturii şi ştiinţei 10 academicieni, mai mult, că 3 dintre aceştia au fost colegi de clasă. Aceştia sunt: Ioan Anton, Gheorghe Ciuhandu, Lazăr Dragoş, Marius Flonta, Mircea Maliţa, Vasile Mangra, Simion Florea Marian, Titus Popovici, Alexandru Roman şi Marius Sala. * ... şi alţii aşişderea Adăugaţi numelor de mai sus şi pe Alexandru Andriţoiu, Partenie Cosma, Francisc Hubic, Miron Pompiliu şi Gheorghe Pituţ şi veţi avea o imagine mai clară a nemuririi prin spirit a seminţei de lumină sădite în glia valahă de Samuil Vulcan în anul de graţie 1828! * Şcoala de azi Aşa cum credem că este firesc, gimnaziul vulcanian, azi colegiu naţional, se bucură de atenţia şi sprijinul constant şi consistent al autorităţilor locale, judeţene şi centrale. Rezultatele elevilor de azi, printre primii la examenele de admitere în învăţământul superior, la olimpiadele şi concursurile şcolare, o cer deopotrivă cu tradiţia, marea tradiţie vulcanistă. Cifrele enunţate de prof. Doina Mihele, directorul CNSV, vorbesc de la sine: 43 de săli de clasă şi laboratoare, două muzee (de istorie şi ştiinţe naturale), o bază sportivă, o sală de sport şi o alta, modernă, în curs de finalizare, o bibliotecă având peste 33.000 de volume. Ar fi apoi "secretul" reuşitei, zestrea cea mare, OAMENII ŞCOLII, DASCĂLI şi ELEVI, deopotrivă: 1 profesor doctor, 1 profesor doctorand, 32 de profesori având gradul didactic I, 12 cu gradul didactic II, 18 cu gradul didactic definitiv şi 4 debutanţi, la care se adaugă cei peste 1000 de elevi dornici să întărească imaginea unei şcoli de elită, care i-a primit cu generozitate şi conştienţi de privilegiul purtării blazonului de vulcanist. * LA CEAS ANIVERSAR Zilele CNSV (29 octombrie - 1 noiembrie) Manifestările dedicate aniversării celor 175 de ani de activitate a primei şcoli româneşti de la Brazda de Vest au început miercuri, 29 octombrie. Sâmbătă, 1 noiembrie, a fost ziua cea mare, ziua în care şcoala şi-a primit oaspeţii dragi, invitaţii de onoare la acest moment fast din îndelungata-i existenţă. Cu prilejul festivităţii din Sala Mare a Primăriei municipiului Beiuş, neîncăpătoare pentru mulţimea de fii ai urbei şi nu numai care au ţinut să participe la bucuria aniversării celor 175 de ani de datorie împlinită care au trecut peste bătrânele zidiri vulcaniene, a fost acordat titlul de "Cetăţean de Onoare" al municipiului Beiuş Prea Sfinţiilor dr. Ioan Mihălţan şi Virgil Bercea, episcopii ortodox, respectiv greco-catolic, ai Oradiei, patru foşti directori ai şcolii aflaţi în viaţă şi, post-mortem, celorlalţi 19 care au trecut în eternitate. Primăria şi Consiliul Municipal au acordat Diplome de Excelenţă unor foşti şi actuali vulcanişti de renume, iar conducerea CNSV a decernat medalii aniversare unora dintre personalităţile prezente (acad. Marius Sala, ec. Florian Serac, dipl. ing. Ioan Micula, Cetăţean de Onoare al Beiuşului, prof. Ioan Chelemen, senator Teodor Maghiar etc.) şi mai multor profesori ai şcolii, de ieri şi de azi. "Crucea de Onoare" a revenit celei care este şef de promoţie în acest an, eleva Ilinca Rus, iar prima Diplomă de "Vulcanist de Onoare" - primarului Nicu-Silviu Odobasianu, fără al cărui ataşament constant la cauza şcolii, multe dintre realizările acesteia ar fi fost doar deziderate. Gânduri la ceas aniversar * Acad. Marius Sala a adus Mesajul de Salut al preşedintelui Academiei Române, Eugen Simion, precum şi pe cel al ambasadorului Franţei la Bucureşti, aflat nu demult într-o vizită privată la Beiuş. * Prefectul judeţului Bihor, Florian Serac, a transmis Salutul premierului Adrian Năstase şi pe cel al ministrului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, Alexandru Athanasiu. * Au mai evocat importanţa Colegiului Naţional "Samuil Vulcan" în peisajul cultural-ştiinţific, economic şi politic românesc deputaţii Cornel Popa şi Mihai Bar, primul aducând omagiul său dascălilor beiuşeni, "orchestrei" profesorilor colegiului vulcanian, care au slujit exemplar cetatea şi pe locuitorii ei. * MAREA PROVOCARE A VIITORULUI: PERFORMANŢA! Invitat de onoare la festivităţile de la Beiuş, Ioan Micula, preşedintele celui mai important holding industrial românesc privat, s-a dovedit, încă o dată, un cinstitor al trecutului, un om care îşi respectă înaintaşii, considerând aceasta o formă a atât de necesarului respect de sine, mai ales într-o societate în derivă morală ca a noastră, dar, deopotrivă, şi un om al zilei de mâine, care îşi argumentează afirmaţiile prin perfecta înţelegere a prezentului. De aceea, am considerat necesar şi suficient mesajul domniei sale adresat celor tineri, celor care au dificila, dar onoranta responsabilitate a îmbogăţirii unei tradiţii seculare, aceea de vulcanist: "Investiţia în pregătirea tineretului este investiţia cea mai sigură pentru viitor! Un sistem educaţional de calitate, accesibil tuturor, care încurajează performanţa, este o componentă de bază a societăţii pe care dorim să o promovăm în România. Din păcate, datorită sistemului actual, mulţi tineri fac o şcoală dar ies complet nepregătiţi. Cei care cel mai mult de pierdut sunt tinerii, părinţii care i-au crescut dar şi fiecare dintre noi, cei care plătim impozite. Să investim în învăţământ, în aşa fel încât produsul educaţional, copilul, elevul, ajuns la un anumit nivel de pregătire, să fie capabil de performanţe, să fie capabil de competiţie! Competiţia nu mai este strict internă, ea devine tot mai mult o competiţie europeană, iar această confruntare pentru locurile de muncă va înlocui frontul dintre Occidentul şi Răsăritul Europei, dintre Vechea şi Noua Europă. Numai cu oameni bine pregătiţi vom deveni europeni cu adevărat!"