Confesiuni de felul acesta au mai fost făcute cu ocazia aniversării a 50 de ani și 55 de ani de învățământ superior la Universitatea din Oradea. Nu doresc să reiterez ad litteram cele mărturisite la aniversările de atunci, ci să păstrez doar spiritul confesiunilor la aniversarea de acum. O vorbă înțeleaptă spune că, atunci când încetezi să fii copil, ai îmbătrânit. Recunosc, am o anumită vârstă, dar nu mă simt încă bătrân. Am o vechime neîntreruptă la aceeași instituție de învățământ superior cu numai trei ani mai mică decât Universitatea din Oradea. Dar nu despre mine doresc să vorbesc în acest articol. Aristotel avea dreptate când spunea că „Un om adevărat nu vorbește niciodată despre sine” decât, am adăuga noi, dacă te poți lăuda cu alții. O viață întreagă m-am mândrit și m-am lăudat cu Universitatea din Oradea, cu profesorii și majoritatea colegilor și studenților mei.

Tradițiile învățământului superior orădean se pierd în negura vremurilor. Ne aducem aminte că primul renascentist de origine română, Nicolae Olahus, secretar al regelui maghiar Ludovic al II-lea, a urmat între 1507-1512 școala capitulară de latină și greacă din Oradea, cea mai vestită școală din Transilvania din acel timp. Umanistul olandez Erasm din Rotterdam, cel care, printre altele, a scris o carte, Văduva creștină, despre Maria de Habsburg, văduva regelui maghiar Ludovic al II-lea, ucis de turci în bătălia de la Mohaci din 1526, în corespondența cu Nicolae Olahus, secretarul Curții Regale, îi scria acestuia: „Olahus - în numele tău se ascund toate binefacerile prieteniei”. Cândva românii, poate și maghiarii, erau mai prietenoși decât acum. Mai târziu, în atmosfera iluministă a secolului al XVIII-lea, ia ființă la Oradea, în 1780, deci acum 243 de ani, o „instituție superioară pentru învățământ filozofic”, transformată în 1787 în Facultatea de Drept, cea mai veche facultate nu numai din cuprinsul României actuale, ci dintr-o vastă regiune a răsăritului european. În 1923, deci cu un secol în urmă, prin ctitorirea a două Academii teologice, viața universitară orădeană va primi noi dimensiuni. Academia de Drept din Oradea, alături de cele două Academii teologice, ortodoxă și greco-catolică, mai aveau de făcut un pas, prin integrarea unei Facultăți de Litere, pentru îndeplinirea unui deziderat mai vechi de alcătuire a unei universități complete la Oradea, numai că în anul 1934, în împrejurări peste care se trece repede cu vederea, nucleul universitar din Oradea, Facultatea de Drept, după un secol și jumătate de activitate neîntreruptă, este desființată și transferată la Cluj.

După 30 de ani de întrerupere, în condițiile favorabile ale unui dez­gheț ideologic de la începutul deceniului șapte, în 1963, se reînființează la Oradea un Institut pedagogic de trei ani cu Facultățile de filologie și matematică-fizică. În anul următor li se adaugă încă două facultăți de isto­rie-geografie și educație fizică. Rând pe rând, specializările noi dobândesc regim universitar până în deceniul când începe colapsul comunist, timorat de dezvoltarea științei și culturii, și dintr-o instituție de învăță­mânt superior prosperă nu rămâne decât un institut de subingineri afiliat Institutului politehnic din Cluj.

În mai 1990, printr-un decret al Guvernului român, se înființa Universitatea Tehnică numită apoi Universitatea din Oradea pe temelia puternică a unor prestigioase tradiții universitare orădene. Era o repara­ție culturală și științifică de mult dorită în viața societății românești, ca o încununare la Oradea a victoriei revoluției poporului român din decem­brie 1989, una dintre cele mai mari realizări românești din Crișana după realizarea marii Uniri de la 1 Decembrie 1918. Se întruchipa astfel visul atâtor generații de intelectuali bihoreni exprimat limpede de un istoric al instituțiilor culturale din municipiul Oradea și județul Bihor: „Cât pentru viitor, dorința tuturor românilor de bine este ca la Oradea să se înființeze o universitate completă, ale cărei lumini să străbată întreaga graniță de vest a României” (Petre Dejeu, 1937).

Astăzi, Universitatea din Oradea este o instituție completă cu 15 facultăți la toate nivelele de licență, masterat, doctorat, cursuri postuniversitare. Pe lângă Universitatea din Oradea mai funcționează un Departament pentru Pregătirea Personalului Didactic (DPPD), care asigură pregătirea psiho-pedagogică a viitorilor profesori de gradul I și II. Universitatea din Oradea dispune de 1457 de angajați, dintre care 931 cadre didactice, și peste 18.000 de studenți în cele mai variate domenii ale vieții sociale: didactic, tehnic, medical, teologic, justiție, economic, protecția mediului etc.                      

O publicaţie locală a gratulat Universitatea din Oradea cu diminutivul Sorbonica, poreclă pe care noi am convertit-o în renume, gândindu-ne că poate s-a avut în vedere faptul că primul lector de literatură română de la Facultatea de Litere din Oradea, înființată în urmă cu 60 de ani, Zaharia Macovei, și-a făcut doctoratul la Sorbona, sub îndrumarea lui Nicolae Iorga, cu o teză despre Problema unității tuturor românilor și gândirea franceză (1845-1918), publicată după 78 de ani la Editura Universității din Oradea, devenită poate cel mai important eveniment publicistic dăruit Centenarului Unirii din 1918. Într-una din numeroasele vizite pe care i le-am făcut profesorului Macovei la Căminul spital din Sibiu, directorul Azilului mi-a mărturisit că Prințul Charles, actualul rege al Marii Britanii și Irlandei de Nord, care sponsorizase substanțial și vizitase instituția spitalicească, i-ar fi spus că n-a mai întâlnit până atunci un străin care să vorbească atât de bine limba franceză ca Zaharia Macovei. Aceștia au fost și sunt încă mulți profesori ca Dumnealui la Universitatea din Oradea. Suntem de părere, folosesc pluralul fiindcă, probabil, gândim mulți la fel, că instituțiile sunt ca oamenii care le-au creat, și buni, și răi, când buni, când răi, de-a valma. Nu există însă școli sau universități numai bune sau numai rele, ci numai profesori buni sau slabi.

La a 55-a aniversare a Universității din Oradea, care a coincis cu centenarul Marii Uniri de la 1918, ARACIS (Agenția Română pentru Asigurarea Calității în Învățământul Superior) a acordat Universității din Oradea, alături de alte universități, calificativul GRAD DE ÎNCREDERE RIDICAT, pe care îl onorează și astăzi. Tot atunci, ca semn de prețuire a tradițiilor unioniste și universitare orădene s-a întrunit și Consiliul Național al Rectorilor. Conducerea Universității din Oradea ne informează că ceremonia festivă „60 de ani de învățământ continuu” va avea loc vineri, 26 mai, în Aula Magna a Universității din Oradea, începând cu ora 10.00. Pe lângă alte numeroase manifestări, Universitatea va găzdui din nou, în perioada 25-27 mai, reuniunea Consiliului Național al Rectorilor, ca semn de bună colaborare cu universitățile din țară și străinătate.

Să trăiască, să crească și să înflorească Universitatea din Oradea!