Au mai rămas doar câteva zile până când profesorii şi studenţii Universităţii din Oradea vor decide numele celui care îi va conduce în următorii ani. În cursă s-au înscris doar doi candidaţi, actualul rector Cornel Antal şi Gheorghe Ionescu, cadru didactic la Facultatea de Arhitectură şi Construcţii. După ce, la începutul anului, Crişana v-a prezentat un interviu cu Gheorghe Ionescu, săptămâna aceasta a venit rândul celuilalt candidat, Cornel Antal.

Întrebare: Care sunt cele mai importante realizări şi cele mai mari nerealizări pe care le-aţi avut în acest mandat?

Cornel Antal: Cea mai mare realizare cred că este evoluţia Universităţii de la stadiul incert, în 2007, până la confirmarea, prin două documente oficiale, a performanţelor din 2011. Vorbesc aici de raportul ARACIS şi clasificarea Universităţii de către Ministerul Educaţiei pe locul şapte în cea de-a doua grupă valorică, Universităţi de Educaţie şi Cercetare. Ţin însă să precizez că aceste performanţe nu sunt doar ale mele, ci şi ale unor colegi ale căror nume le voi face publice în curând. Eu doar m-am străduit să asigur pârghiile necesare pentru ca aceşti colegi să facă performanţă. Nerealizarea principală a mandatului este faptul că Universitatea nu a obţinut calificativul ARACIS de „încredere ridicată". Cred însă că treptat vom îndeplini condiţiile pentru a atinge şi acest calificativ.

Î: Ce vă propuneţi pentru viitorul mandat?

C.A.: Îmi doresc ca, în primul rând, să păstrez trendul ascendent pe care merge Universitatea şi să cresc performanţele managerului instituţional. Vreau să continui linia de toleranţă zero la fraude, să îmbunătăţesc condiţiile de studiu pentru studenţi, să adaptez oferta educaţională la dinamica mediului socio-economic, să dezvolt universitatea ca un pol de excelenţă în relaţia cu mediul economic şi social. Doresc, de asemenea, să îmbunătăţesc managementul în domeniul proiectelor europene şi să îmbunătăţesc sistemul de premiere a cadrelor didactice şi a studenţilor care reuşesc performanţe deosebite.

Î: Credeţi că Universitatea din Oradea ar fi meritat un loc mai bun în clasarea făcută de Ministerul Educaţiei?

C.A.: Da. Am fost penalizaţi la punctaj cu 30% din cauza gradului de încredere acordat de ARACIS, deşi din cei 43 de indicatori de performanţă nici unul nu a fost sub standardul minim.

Î: Din punctul dumneavostră de vedere, la finalul studiilor, tinerii care învaţă la Universitatea din Oradea au competenţe în conformitate cu ce scrie pe diplomă?

C.A.: Studenţii au posibilitatea să îşi însuşească abilităţi şi cunoştinţe, dar depinde în cea mai mare măsură de ei. Unii termină mai bine pregătiţi, alţii nu.

 

Politica de toleranţă zero la fraude va continua

Î: Aţi spus că aţi adoptat o politică de toleranţă zero la fraude. Daţi-ne câteva exemple.

C.A.: Un exemplu este concedierea profesorului Ioan Stanca, de la Facultate de Ştiinţe, pentru plagiat, mai este apoi cazul de la Facultatea de Medicină cu profesoara care a primit cadouri de la studenţi, cererea făcută poliţiei de a depista persoanele care comercializează lucrări de diplomă şi exmatricularea unor studenţi care au fost prinşi copiind.

Î: Spuneaţi că vreţi să căutaţi noi mijloace de a premia performanţa. Ce aţi făcut până acum în această chestiune şi ce vreţi să faceţi în continuare?

C.A.:  Până acum am introdus mai multe pârghii şi proceduri pentru premierea performanţei. Spre exemplu, avem salariu diferenţiat de 25% din salariul de bază pentru redactorii şefi ai unor reviste cotate ISI şi 10% pentru redactorii şefi ai revistelor B+. Avem salariu diferenţiat pentru conducătorii de doctorate, în funcţie de numărul de doctoranzi, premiem anual primele 20 de cadre didactice cu activitate de cercetare relevantă pentru Universitate, premiem cu 2.000 de lei fiecare articol apărut în reviste ISI, cu 2.000 de lei brevetele de invenţie, cu 2.000 de lei cărţile de autor publicate la edituri internaţionale de prestigiu şi cu 4.000 de lei articolele publicate în reviste „ISI nature and science". Mai mult, am identificat deja cadrele care şi-au adus contribuţia la clasarea universităţii şi a domeniilor, în evaluarea Ministerului Educaţiei, şi vor fi, la rândul lor, recompensate. Deocamdată, nu voi spune nici numele şi nici sumele cu care vor fi răsplătite, ci le voi lăsa pe seama viitorului rector, ca să nu fiu acuzat că dau mită electorală.

 

Electoratul va decide

Î: De ce dintr-o universitate cu atât de multe cadre didactice, unele dintre ele foarte bine pregătite, doar două persoane candidează pentru funcţia de rector?

C.A.: Nu ştiu motivul pentru care nu s-au înscris şi alţi candidaţi, dar cred că acest lucru se datorează răspunderii foarte mari pe care o are un rector şi faptului că trebuie să-şi sacrifice viaţa personală şi profesională pentru această funcţie.

Î: Ce credeţi despre contracandidatul dumneavoastră? Ar putea conduce Universitatea din Oradea spre performanţă?

C.A.: Voi lăsa electoratul să decidă acest lucru şi mă voi supune deciziilor lui.

Î: Miercuri, contracandidatul dumneavoastră spunea că în 2004 Universitatea era pe locul doi în România, iar astăzi este pe locul 19.

C.A.: Nu ştiu la ce se referea. Nici măcar la numărul de studenţi, atunci când au fost acele probleme, nu am fost pe locul doi în ţară.

Î: Tot contracandidatul dumneavoastră susţinea că mai sunt opt rectori în ţară care au avut două mandate şi care au refuzat să candideze şi că doar dumneavoastră „vă lipţi cu superglue" de scaun.

C.A.: Ştiu situaţii în Universitate în care un decan a fost 15 ani în aceeaşi funcţie, un alt decan a stat 12 ani în funcţie, alt coleg este preşedintele unei organizaţii de 13 ani. În comparaţie cu ei, eu sunt rector de doar patru ani şi câteva luni. Ştiu şi eu că sunt în ţară cazuri de rectori care au două mandate şi care nu mai au dreptul să candideze, dar asta pentru că au opt ani la conducerea universităţilor, nu patru ani şi câteva luni, cum este cazul meu.