Nu sunt foarte mulţi tineri în Oradea care să iubească cu adevărat construcţiile. Daniel Rohl, unul dintre aceşti tineri, a luat anul acesta locul doi la Olimpiada de Construcţii, aşa că a avut cale deschisă să aleagă orice facultate din ţară. A ales însă Universitatea din Karlsruhe, pe de o parte impresionat de seriozitatea şi munca nemţească, pe de altă parte, datorită rădăcinilor sale germane.

Are doar 18 ani, dar se vede încă de cum deschide gura că este mult mai matur în gândire. A înţeles din timp că munca face diferenţa chiar şi într-o societate strâmbă şi că mai devreme sau mai târziu cei care se implică, pun pasiune în ceea ce fac şi muncesc pentru asta nu au cum să treacă neobservaţi. Crezul acesta, alături de reuşitele pe care le-a adunat până la această vârstă fragedă, i-au dat suficientă încredere cât să abodeze viaţa mai relaxat, mai sigur pe el şi pe posibilităţile lui. Nu subestimează însă nici strădania profesorilor care i-au arătat calea, conştient că, fără un dascăl ca Monica Gale, ar fi fost greu să ajungă acolo unde şi-a propus.

Despre Daniel Rohl şi pasiunea lui pentru construcţii ziarul Crşana a mai scris şi în luna mai a acestui an, când tocmai luase locul II şi îl împiedicase să câştige marele premiul doar faptul că, având ca limbă maternă limba germană, nu fusese foarte clar la partea scrisă a examenului. Pasiunea lui pentru construcţii se născuse în afara şcolii, iar orele de curs îi modelaseră doar partea teoretică.

"Acum trei ani am schimbat cu tata acoperişul la casă şi am simţit că îmi place ceea ce fac şi că vreau să merg mai departe pe acest domeniu. De fapt, pe mine m-a fascinat mereu organizarea lucrurilor şi modul în care se ridică construcţiile. Tocmai de aceea, anul viitor voi merge la facultate la Timişoara, la construcţii civile în limba germană", spunea, în luna mai, Daniel Rohl, care, datorită rezultatului de la Olimpiadă, putea fi admis direct, fără a mai da examen. A intrat la Timişoara, dar pentru că a ţintit mai sus, a ajuns student la University of Applied Sciences, Facultatea de Arhitectură şi Inginerie Civilă.

 

"Nu se poate nu există!"

Pentru Daniel saltul a fost unul dificil din două motive. Odată pentru că a fost saltul de la liceu la universitate şi apoi pentru că a fost saltul de la sistemul educaţional românesc la cel german.

"Am fost la Timişoara, am intrat şi apoi am aplicat la Universitatea din Karlsruhe. M-au acceptat şi am făcut câteva săptămâni de practică. Am început cu câteva cursuri de adaptare şi recapitulare de cunoştinţe. Au luat totul de la zero, ca să vadă cum stă fiecare student nou. Majoritatea colegilor mei sunt germani. Am început să îmi fac prieteni, dar e mai dificil ca în România. Oamenii sunt mai distanţi, mai individualişti, ceea ce are şi avantaje şi dezavantaje. La ei funcţionează un alt mod de gândire şi un alt mod de lucru. La ei nu există "nu se poate"! Trebuie doar găsită metoda pentru "a se putea". În plus, nu ni se spune cum să facem să ajungem la un anumit rezultat, ci ni se precizează rezultatul la care trebuie să ajungem şi timpul pe care îl avem la dispoziţie", povesteşte Daniel, care este mulţumit de alegerea făcută. Sunt 60 de ingineri constructori într-un an şi nu toţi trec anul. Specializarea şi supraspecializarea vin în anii superiori, iar Daniel susţine că ar vrea să se axeze pe căi ferate şi drumuri, fiind deja impresionat de ce a văzut în Germania în acest domeniu.

"Cel mai mult m-a impresionat ordinea şi disciplina. Apoi faptul că pot să îmi configurez singur traseul în carieră, mă pot specializa pe ce vreau pentru că primii ani studiez variante şi cunosc câte puţin din fiecare domeniu. Chiar dacă dialogul îl găsesc mai greu în acel mediu, îmi place că sunt liber, că nu depind de nimeni", spune proaspătul student.

Un alt mare avantaj care îi creează lui Daniel mediu propice pentru a face performanţă este ajutorul primit din partea statului german. Pentru că nu are posibilităţi financiare ca ale colegilor germani, statul îi dă o bursă lunară de 600 de euro, bani din care va trebui să plătească înapoi jumătate, după finalizarea studiilor, în primii ani de muncă. Viaţa este scumpă aşa că, după ce plăteşte cazarea, masa şi transportul îi mai rămâne în fiecare lună câte 100 de euro. Dar ce importanţă are asta când eşti tânăr, ai toată viaţa în faţă şi lumea se aşterne ca un covor înaintea paşilor tăi!

Nu este o întâmplare!

Performanţa lui Daniel Rohl nu este un accident la Colegiul Tehnic "Constantin Brâncuşi". Din 2008 încoace, anual, elevii de aici sunt printre medaliaţii Olimpiadei Naţionale de Construcţii. În 2015, de la competiţia desfăşurată la Ploieşti, s-au întors cu premii Daniel Rohl şi Mihai Popa, pregătiţi de profesoarele Monica Gale şi Angela Chiş. Daniel Rohl (clasa a XII-a) a luat locul II, iar Mihai Popa (clasa a XI-a) a luat menţiune. Pentru anul viitor, Mihai Popa se pregăteşte zilnic, ţintind un nou rezultat de excepţie la Olimpiada Naţională de Construcţii.