Parafrazându-i, parcă, pe muschetarii lui Alexandre Dumas, din al său roman "După douăzeci de ani", noi, absolvenţii promoţiei 1964 ai Şcolii Medii din oraşul "Dr. Petru Groza", ne-am reîntâlnit recent, la Şcoala "Miron Pompiliu" din Ştei (în fond, aceeaşi şcoală), dar la împlinirea a... 40 de ani de la absolvirea liceului. La "chemarea" (a se citi iniţiativa!) colegilor care au rămas în... zonă, Doina Monea-Ilion, Viorica Leszak, Ioan Bogan, Tănase Sabău şi Viorel Tuduce, au răspuns prezent cea mai mare parte dintre colegii lor, pripăşiţi astăzi care pe unde, prin toată ţara sau pe-afară. Timpul, acest de neînvins duşman al omului, şi-a pus amprenta pe fiecare dintre noi, ceea ce-a făcut ca unii, chiar foarte buni prieteni atunci, să nu ne mai recunoaştem, mai ales cei care n-au mai fost la vreuna dintre întâlnirile anterioare, respectiv la 10, 20 şi 30 de ani de la absolvire. Nu puteau să nu contribuie la acest lucru şi emoţiile, care au pus stăpânire pe toţi cei prezenţi, iar lacrimile bucuriei revederii au înroşit ochii tuturor. Au onorat acest eveniment de mare rezonanţă o parte (din păcate, mult prea mică!) dintre profesorii acelor ani şi nu doresc să se simtă nici cel mai mic reproş în aceste cuvinte, ci doar regretul profund că nu i-am reîntâlnit. Acelaşi înverşunat duşman, timpul, i-a trecut pe unii, chiar şi dintre absolvenţi, la cele veşnice şi, de aceea, d-na prof. Victoria Vesa, cu vocea înecată de lacrimi, şi-a început alocuţiunea prin rugămintea de a păstra un moment de reculegere în memoria profesorilor şi colegilor noştri dispăruţi pentru totdeauna. Cei care, din diverse motive, n-au reuşit să fie prezenţi ne-au trimis mesaje prin care ne-au spus că nici nu ştim cât regretă cu nu sunt alături de noi, la acest unic şi important eveniment. Au fost, deci, prezenţi, pe lângă cei doi diriginţi, d-na prof. Filofteia Talhoş, directoare adjunctă în acele vremuri, d-na prof. Ana Marosy, astăzi biolog de reputaţie internaţională, şi dl prof. Ninel Odeşteanu, "proful de sport" şi unul dintre diriginţii noştri din vremea claselor a IX-a. Trebuie să menţionez că, în 1964, au existat două clase de absolvenţi, una reală şi cealaltă umană, iar un reporter al ziarului "Crişana" scria, prin luna aprilie a acelui an, un reportaj, ca un fel de incursiune în viitor, după ce o mare parte dintre colegii celor două clase au răspuns la întrebarea: "Ce vrei să devii"? Articolul avea ca titlu chiar "Reportaj din anul 1970" şi reporterul şi-i închipuia, în acel an, pe fiecare la locul de muncă visat. Iată, deci, ce scria reporterul respectiv în finalul articolului: "Reportajul nostru e deci numai o anticipaţie. Elevii menţionaţi sunt încă în clasa a XI-a a Şcolii Medii din oraşul Petru Groza şi se pregătesc intens pentru cel mai greu examen al vieţii lor şcolare: maturitatea. Deocamdată, visează la o profesiune sau alta, iar cei doi diriginţi - Victoria Vesa şi Petru Vesa (soţ şi soţie) - tind acum spre un gând unic: ca acei 68 de elevi ai claselor a XI-a să absolve cu bine examenul de maturitate şi, în 1970, când reportajul nostru va fi... "la zi", să poată fi mândri de elevii lor". Reportajul este păstrat cu sfinţenie de dl diriginte şi a fost citit în plen de lidera noastră din liceu, colega Florica Bălan-Băboi. Este de la sine-nţeles că nu tot ce-a profeţit acel reporter s-a şi îndeplinit, dar precis că, în ce priveşte finalul reportajului, cei doi diriginţi, amândoi oameni de aleasă ţinută şi nobleţe şi pedagogi de mare clasă, adevăraţi părinţi pentru noi, chiar şi după ce-am absolvit liceul, au de ce să fie mândri. Din 35 de absolvenţi ai clasei reale, 30 au reuşit să termine o facultate, devenind fie ingineri (specialişti în chimie, electromecanică, silvicultură, prelucrarea lemnului sau agronomie), fie profesori (de matematică, fizică, limba română, limbi străine, educaţie fizică şi sport etc.), fie economişti. Absolvenţii de "umană" s-au înscris şi ei pe aceleaşi coordonate, 15 dintre ei devenind titraţi (un medic, un jurist, 2 ingineri, 11 profesori), iar ceilalţi, asistenţi medicali, învăţători şi tehnicieni. Întâlnirea a debutat cu îmbrăţişările de rigoare, după care foştii elevi au luat loc în bănci (mult prea... mici pentru unii dintre noi!), într-o clasă ornată superb cu foarte multe flori şi cu excelente produse... European Drinks. S-a cântat "Gaudeamus igitur", urmat, apoi, de strigarea catalogului, pe rând, de către cei doi diriginţi. Auzindu-şi numele, fiecare dintre noi şi-a prezentat, în rezumat, CV-ul propriu, dar, Doamne, câte am fi avut de povestit fiecare. De remarcat este recunoştinţa exprimată, la unison, faţă de colectivul de profesori, prezenţi sau nu, pentru pregătirea care ne-a fost asigurată şi pentru educaţia pe care am primit-o. În final, profesorii prezenţi ne-au gratulat şi ne-au încurajat în drumul pe care îl mai avem de... parcurs, exprimându-şi dorinţa de a ne revedea cu toţii şi peste 5 ani, şi peste mulţi alţi ani! Evenimentul a continuat cu o masă festivă, de unde n-a lipsit şampania şi unele momente artistice, readuse în memoria noastră de către unele colege care se... dădeau artiste (şi) în timpul şcolii şi îşi etalau, nu fără succes, calităţile vocale, dar care nu şi-au pierdut nimic din farmecul de atunci. Spre regretul tuturor, timpul (din nou, timpul!) s-a scurs prea repede şi despărţirea şi-a făcut iar loc. Suntem, însă, încrezători că, la 45 de ani, ne vom revedea în cel puţin aceeaşi "formaţie". conf. univ., dr. Octavian BÂC, Universitatea din Oradea, absolvent promoţia `64 - Ştei La revedere, deci, cu toţii, în 2009!