La inițiativa UNESCO, începând cu anul 1994, pe data de 5 octombrie, este sărbătorită Ziua Mondială a Educației sau Ziua Internațională a Profesorului. Acest moment este privit ca o recunoaștere a strădaniei și devotamentului celor care, prin munca lor, contribuie la creșterea și dezvoltarea tinerei generații, respectiv  la formarea unor oameni pe care societatea de astăzi, dar mai ales cea de mâine și-i dorește. Pe de altă parte, școala este o oglindă care reflectă, mai mult sau mai puțin fidel, starea din societatea contemporană, iar statutul profesorului este semnificativ influențat de factori precum cei sociali, culturali, politici sau economici. Iată de ce, în cele ce urmează, vă propun să discutăm despre importanța educației în viața noastră, locul și rolul pe care profesorul îl are în societate, precum și  despre respectul pe care îl merită în cadrul comunității.

Invitata noastră este o persoană trecută prin viață și cu foarte multă experiență în învățământul românesc, fie că discutăm despre cel preuniversitar, fie cel superior.

Doamna prof.univ.dr.habil. Florica Ștefănescu, bine ați venit!

Bine v-am găsit!

Doamna prof.univ.dr.habil Florica Ștefănescu este absolventă a Liceului Pedagogic din Oradea (cel care astăzi se numește Colegiul Național „Iosif Vulcan”), respectiv a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, Facultatea de Științe Socio-Umane, cu licența în Filosofie a urmat apoi. Cursurile Școlii Doctorale în Științe Economice le-a urmat tot la universitatea clujeană, iar abilitarea în domeniul economic a obținut-o la Academia de Studii Economice din București.

Din punct de vedere profesional, cariera doamnei Profesoare Florica Ștefănescu a început prin anii 80 ca profesor de discipline socio-umane la două dintre cele mai prestigioase licee din Oradea: Liceul Teoretic „Emanuil Gojdu” din localitate (devenit astăzi colegiu național) și Liceul de Filologie-Istorie din Oradea (cel pe care astăzi îl cunoaștem sub numele de Colegiul Național „Mihai Eminescu”). În 1985 a fost promovată la Inspectoratul Școlar Județean Bihor, având responsabilități în domeniul muncii educative. Tot în aceeași perioadă, invitata noastră a fost Președinta Consiliului Local al Organizațiilor de Pionieri din Oradea. A urmat apoi revenirea la catedră, de data aceasta la Liceul Teoretic „Lucian Blaga” din Oradea, acolo unde a predat din nou discipline socio-umane, o școală pe care, de altfel, a și condus-o ulterior în calitate de director până în jurul anilor 2000. A urmat apoi titularizarea la Universitatea din Oradea, Facultatea de Științe Socio-Umane, Departamentul de Sociologie și Asistență Socială, predând mai multe discipline, dintre care merită a fi menționate Managementul Resurselor umane, precum și cele cu profil economic. Din 2015 doamna Profesoară Florica Ștefănescu este coordonator de doctorate în cadrul Facultății de Științe Economice din Oradea.

Vă mai amintiți prima dumneavoastră zi ca profesor? Cum ați trăit acel moment, cum erau elevii și ce v-a rămas cel mai puternic în minte din acea zi?

În primul rând, aș dori să subliniez că școala debuta la 15 septembrie, indiferent în ce zi a săptămânii cădea această dată. Pentru mine, „prima zi” de școală a fost de fapt a 2-a zi, pentru că în prima zi de școală, ca în orice unitate de învățământ aveau loc festivitățile de deschidere. Întâlnirile diriginților cu clasele de elevi, Consiliul Profesoral în care am fost și eu prezentată ca nou-venită. A 2-a zi însă a început propriu-zis școala, cu fiecare lecție, cu fiecare oră, cu fiecare pauză! Îmi amintesc foarte bine acel moment pentru că el a avut un impact deosebit asupra mea. Vreau să vă spun că una dintre profesoarele de la Liceul ”Emanuil Gojdu”, devenită între timp colegă cu mine, mi-a spus destul de tăio: „sAm înțeles că veți preda filozofie la clasa a XII-aB. Vreau să vă spun că în momentul în care sună dumneavoastră nu plecați din Sala Profesorală, ci, în momentul acela, puneți mâna pe clanță, Deschideți ușa și vă începeți lecția propriu-zisă!”. Mi s-a părut că sunt ca un copil care are de învățat foarte multe lucruri și chiar așa a fost! De învățat, am învățat foarte multe, iar doamna respectivă a fost o profesoară de excepție și mi-a dat o lecție de punctualitate pe care nu o voi uita niciodată. Cred că m-am conformat de-a lungul întregii cariere didactice, iar de atunci  îmi placemult să fiu punctuală.

Dar cum era atunci atmosfera într-un liceu de elită cum au fost cele unde ați predat? ce statut avea profesorul în vremea aceea?  Cum se desfășura o zi normală din viața unui cadru didactic?

Revin la prima zi de școală: era o zi de bucurie pentru că se întâlneau elevii și profesorii între ei. Pe de altă parte, „bobocii” priveau viitorul cu încredere și cu bucurie pentru faptul că intraseră la un liceu de elită în urma unui examen de admitere uneori destul de complicat. Începând cu a doua zi, atmosfera a fost de foarte mare seriozitate, așa cum am simțit-o eu atât la Liceul „Emanuil Gojdu”, cât și la Liceul De Filologie-Istorie, ca de altfel în toate școlile unde am predat. Cum vă spuneam, a doua zi, la ora 8:00, am intrat fix când s-a sunat în sala de clasă. Am văzut că aceasta era conduita celorlalte cadre didactice. Mi-a fost foarte util faptul că am intrat direct într-un liceu prestigios unde seriozitatea era la mare cinste și vreau să vă spun că am preluat foarte multe din comportamentele colegilor mei, iar asta cred că m-a ajutat foarte mult în devenirea mea profesională.

În ceea ce privește o zi din viața unui Profesor, comparativ cu ce trăim astăzi, aceasta începea, de fapt, în ziua anterioară, în sensul că trebuiau pregătite lecțiile pentru a doua zi. Trebuiau corectate teme ale elevilor, trebuiau întocmite  proiecte de lecție (cel puțin în primii ani de activitate), având  toate etapele specifice, de la momentul organizatoric,până la încheierea propriu-zisă a activității. Aceste proiecte de lecție, cel puțin în primul an, trebuiau avizate de către director, ceea ce însemna că nu te puteai prezenta oricum! Dar să știți că mi-am dat seama că a te pregăti pentru a doua zi – nu neapărat printr-un plan de lecție, dar măcar să anticipezi ce vei face, să-ți structurezi lecția este necesar, pe toată perioada activității didactice și în cazul absolut tuturor profesorilor.

De ce considerați că este atât de importantă pregătirea profesorului pentru lecție prin intermediul unor astfel de proiecte?

Vreau să vă spun de ce se impun aceste pregătiri pentru desfășurarea lecțiilor: aveam la liceul „Emanuil Gojdu” 15 clase de-a IX-a la care predam discipline economice, având o oră pe săptămână. Practic, predam aceeași lecție de 15 ori în fiecare săptămână. După un timp, mi-am dat seama că ceva nu este în regulă! Până în acel moment predam în același fel o lecție la clase diferite, cu elevi având posibilități intelectuale diferite, iar asta m-a făcut să mă gândesc la faptul că, din acest motiv, poate la unii elevi atenția nu este la fel de marepe parcursul întregii ore. Dimpotrivă, în anumite clase elevii sunt constant atenți, în vreme ce în altele, din cauza problemelor de disciplină, nu prea se înțelege ceea ce eu predau. În aceste condiții, un prim lucru pe care l-am făcut a fost să îi împart în 3 mari categorii: clasele considerate foarte bune (la care trebuia să adaug elemente de noutate și de dificultate a materiei); clasele de mijloc (pentru care ideile principale ale lecției erau binevenite și înțelese suficient de bine), respectiv clasele mai modeste (trebuia să insist mai mult în a da explicații suplimentare elevilor, astfel încât să mă înțeleagă și să își poată însuși cel puțin cunoștințele de bază). Ulterior, mi-am dat seama că și profilul clasei contează atunci când predai o anumită lecție, deci am adăugat și alte „filtre” pentru a rafina puțin conținutul lecției și modalitatea de predare diferențiată. Cred că lucrul acesta este valabil și astăzi și benefic pentru elevi.

Societatea contemporană a evoluat, iar paradigma în care școala își desfășoară azi activitatea s-a transformat și ea. În ce măsură credeți că aceste noi provocări și-au pus amprenta asupra statutului și a rolului profesorului în comunitate?

Acum statutul profesorului este dat de prețuirea de care el se bucură în ochii comunității. În ziua de azi, cred că succesul unui profesor este înțeles cu totul altfel. Concret, să ai succes înseamnă doar a obține cât mai mulți bani cu cât mai puțin efort fără a mai conta atât de mult realizările profesionale. Pe de altă parte, profesorii ei înșiși parcă se complac în mediocritate. Aceasta reprezintă o provocare pentru școală, deoarece ea este antemergătoarea vieții profesionale. Desigur, înainte de 1989 schimbările nu erau atât de dese. Mai mult, chiar era o anumită predictibilitate și  continuitate, însă nu întotdeauna benefică pdin cauză că se insista pe aceleași Llanuri-Cadru de învățământ și  Aceleași programe școlare adesea un timp foarte îndelungat.

Școala trebuie să se adapteze musai la transformările rapide care se produc la nivelul societății, iar digitalizarea are un aport deosebit de mare aici. Problema este aceea că astfel de schimbări rapide nu sunt și la fel de profunde, iar la o asemenea stare de lucruri un aport semnificativ și la adus Inteligența Artificială.Vorbim și despre profunzimea acestor schimbări și pentru că vorbim despre digitalizare, astăzi nu mai reprezintă cred nici pentru școli din cele mai îndepărtate localități rurale. Aceasta reprezintă opinia mea și așa vreau să fie înțeleasă!

Cum credeți că va influența digitalizarea și, în mod particular, Inteligența Artificială evoluția educației în societatea contemporană?

Vă dați seama că și noi, profesorii, suntem  nedumeriți? Ce să mai spună părinții sau alte categorii profesionale privitor la impactul inteligenței artificiale asupra școlii? De aceea, cred că este imperios necesar ca, în cel mai scurt timp, în primul rând profesorii să înțeleagă ce este și cum funcționează Inteligența Artificială. Este important să nu o considere, neapărat, un prieten, pentru că A.I. îți dă răspunsuri care să fie mulțumitoare pentru tine, dar care nu sunt întotdeauna complete și corecte.

Este important să înțelegem că A.I. este un instrument și atât! El trebuie folositchibzuit și, în felul acesta, ne va ajuta enorm de mult! Așa de exemplu, eu folosesc la greu A.I. pentru a identifica bibliografia necesară pentru coordonarea realizării unei teze de doctorat. Ce făceam eu într-o săptămână căutând „băbește” de pe Google, A.I. găsește în 5 minute sau poate chiar mai repede, dar asta nu înseamnă că eu nu trebuie să verific corectitudinea informaților. de aceea, haideți să dăm A.I.-ului ceea ce este al A.I.-ului, dar, în același timp, să avem limite și rezerve în utilizarea lui.

Revenind la anii dinainte de1989 și la organizarea elevilor în structurile de pionieri din acele timpuri, ce anume credeți că era bun acolo și ce ar trebui să rețină școala românească de azi, desigur, lăsând la o parte conotația ideologică a acelor vremurii?

Nu pot să eludez componenta ideologică a organizațiilor de pionieri care era foarte puternică și cred că acesta este principalul lucru negativ din activitatea acelor structuri. Ceea ce vreau însă să subliniez este o nuanță care mie mi se pare importantă și anume faptul că impactul ideologic nu era foarte mare, ci, dimpotrivă,  Aș spune chiar că era neglijabil. Până la urmă vorbim despre copii și nu putem spune că ar fi fost îndoctrinați. Din contră, domina mai mult aspectul organizatoric.

Desigur, ca părinte dorești să oferi copilului posibilitatea să participe la o activitate extrașcolară sportivă, învățarea unui instrument muzical ș.a.m.d. Astăzi le găsești pe toate, întrucât există foarte mulți furnizori de activități non-formale, dar contracost, iar pretul nu este deloc mic. Așa de exemplu, una dintre nepoatele mele vrea cu orice preț să studieze pianul, dar plătește foarte scump lecțiile. Pot să înțeleg lucrul acesta. Vreau doar să spun că în perioada respectivă existau foarte multe posibilități ca aceste activități să se desfășoare nu doar bine, ci și gratuit. De pildă, în cadrul Casei Pionierilor predau mulți specialiști foarte buni din punct de vedere profesional, care organizau numeroase activități extrașcolare, de la aeroclub la dansuri populare. Nu le rețin pe toate, dar erau foarte multe oferte educaționale în care erau selectați numeroși copii talentați din toate școlile.

Îmi aduc aminte, de pildă, de numeroasele tabere școlare organizate, nu știu dacă erau chiar gratuite, dar, în orice caz, cred că erau la sume accesibile. Erau tabere școlare la Nucet – una dintre cele mai mari din țară -, la Stâna de Vale, la Bratca, la Șuncuiuș, taberele la mare pentru copii ș.a.m.d. Azi copiii merg mai mult cu părinții în vacanță – cei care își permit acest lucru – sau rămân acasă în fața blocului. Eu cred că toate aceste activități extrașcolare care se desfășurau în cadrul organizațiilor de pionieri erau benefice pentru comunitatea de copii, pentru o mai bună cunoaștere, pentru o mai bună interacțiune socială etc.

Ce credeți că ar trebui să preia școala românească de azi din acele activități „pionierești”,, desigur, lăsând la o parte componenta ideologică?

, în mare măsură observ că toate aceste activități au fost preluate de către diferite asociații, fundații, școli private etc. Pentru ca acestea să fie accesibile tuturor copiilor, cred că ar trebui să existe o inițiativă națională, guvernamentală, retribuită pentru cei care desfășoară astfel de activități pentru a-i motiva cât mai bine. Mie mi se pare a fi importantă această prezență a copiilor într-un număr cât mai mare la activități ce răspund unor nevoi de ale lor

Revenind în prezent, ce părere aveți despre toată discuția legată de reintroducerea uniformelor în școli?

Fără îndoială că toți cei implicați în această dezbatere, indiferent de care parte se află, au propriile lor argumente. Din punctul meu de vedere, uniforma școlară este binevenită. Văd, de pildă, că școlile private au propriile uniforme cu sigla școlii pe ea, așa cum o aveam și noi. Purtam numărul matricol cu numele liceului la care învățam, iar eu  Eram foarte mândră de lucrul acesta. În fine, pot fi aduse în discuție foarte multe argumente, cum ar fi posibilitatea înlăturării bullyingului din școală , pornind de la faptul că unii elevi vin îmbrăcați la școală într-un fel, alții într-altul. Eu cred că inclusiv părinții care au posibilități materiale astfel încât să își îmbrace copiii în cele mai moderne haine se confruntă cu o problemă pragmatică: în dimineața asta, oare cu ce să îl mai îmbrac? Oare ce a mai apărut nou, astfel încât copilul meu să fie cel mai bine îmbrăcat din școală? Pe de altă parte, din punctul meu de vedere, cel mai puternic argument pro-uniformă este acela că ea focusează elevii pentru activitatea pe care trebuie să o desfășoare. Atâta vreme cât sunt îmbrăcați în uniformă, ei știu că au venit la școală și că trebuie să-și facă treaba pentru care sunt acolo.

dacă ați fi în continuare director de școală, cum credeți că ați reuși să vă impuneți această viziune și să introduceți uniforma în unitatea pe care o conduceți?

Sincer, nu cred că aș reuși, dar măcar aș încerca și aș prezenta toate argumentele mele în favoarea uniformei. Nu cred că aș avea succes pentru că uniforma școlară este considerată o reminiscență a comunismului. Cu toate acestea, le-aș spune că școlile private n-au nimic de-a face cu comunismul! Mai mult, unele universități din anumite țări, impun o anumită ținută studenților lor. Pentru unii, lucrul acesta este ușor comunist, adică prin purtarea unei uniforme îi „uniformizăm” pe elevi, nu le permitem să se exprime, inclusiv din punct de vedere vestimentar. Părinții aduc tot felul de argumente, dar cred că se lasă influențați de alți părinți foarte vocali. Dacă spune cineva mai apăsat un anumit lucru, înseamnă că sigur are dreptate, iar toți ceilalți se raliază acestui punct de vedere. Probabil va mai trece încă multă vreme până să înțelegem acest lucru, dar eu cred în continuare că purtarea uniformei școlare nu ar trebui impusă prin lege, ci prin argumente convingătoare. Treptat, azi o școală, mâine o alta, ar putea schimba atitudinea față de această problemă. În plus, cred că școlile de renume ar putea impune un anumit trend din acest punct de vedere. În general, oamenii sunt rezervați când e vorba despre obligativitatea de a face ceva. Dacă se va impune o asemenea lege, eu vă garantez că vor fi elevi care nu vor purta uniforma sau vor găsi alte modalități pentru a ieși din comun.

Doamna profesoară Florica Ștefănescu, vă propun să încheiem discuția noastră abordând subiectul legat de rezultatele la testele PISA 2025. Ca profesor care ați predat o perioadă foarte îndelungată în învățământul preuniversitar și în cel superior, ați simțit că rezultatele modeste obținute de elevii români puteau fi recunoscute și în sala de clasă? Sunt într-adevăr aceste rezultate reprezentative pentru școala și societatea românească.

Mărturisesc că nu știu ce stă în spatele conceperii acestor teste. Cine sunt cei care le pregătesc? Cum se desfășoară? Cum este selectat eșantionul de elevi testați? Desigur, nu aș vrea sub nicio formă să spun că testele PISA nu sunt proiectate și implementate după niște metode științifice foarte riguroase. Eu cred că rezultatele obținute reflectă și ceea ce se întâmplă în clase. Problema cu testele PISA este aceea că aplicăm aceleași probe în sisteme de învățământ diferite. Concluziile din ultimii ani ar fi că rezultatele sunt mai slabe nu doar la noi, ci și în alte state. În ce măsură se ține cont în elaborarea acestor teste de diversitatea sistemelor de învățământ? Ce au ele în comun astfel încât conținutul lor să se adreseze în mod egal tuturor elevilor testați, indiferent de țara unde au învățat?

Din câte cunosc eu, există un singur Cadru European al Calificărilor în care sunt stabilite o serie de obiective pe cicluri de învățământ. Avem obiective pentru clasele primare, obiective pentru clasele gimnaziale etc., dar ele sunt foarte generale. Cadrul European al Calificărilor nu intră în amănunte, așa cum fac testele PISA ce urmăresc anumite obiective detaliate. În momentul acesta, cred că s-ar impune o analiză foarte amănunțită a rezultatelor. O asemenea analiză ar putea duce la concluzia că este nevoie de armonizarea conținuturilor didactice în cadrul mai multor sisteme de învățământ, o schimbare la nivelul metodelor de predare / învățare / evaluare, poate de ce nu chiar o modificare a conținutului testelor PISA!

Care ar fi Primele 2-3 lucruri pe care le-ați schimba în sistemul de învățământ românesc în eventualitatea în care ați avea puterea de decizie?

În primul rând, cred că o echipă de specialiști ar trebui să facă o analiză longitudinală pornind de la momentul din care se aplică aceste teste în România, ce s-a întâmplat la Limba Română sau la Matematică? Care sunt textele pe care copiii nu le-au înțeles? Care sunt exercițiile de matematică la care s-a răspuns în masă greșit? Este foarte ușor să arunci această sintagmă de „analfabetism funcțional”!  Ai citit un text și nu-l înțelegi, dar despre ce text este vorba? Așa de exemplu, dacă-mi dați mie un text din domeniul tehnic, s-ar putea ca nici eu să nu-l înțeleg, pentru că nu prea am multe lucruri în comun cu acest subiect.

Aici este vorba despre ceea ce li se predă elevilor sau modalitățile de evaluare care sunt foarte diferite chiar de la o școală la alta și de la un sistem de învățământ la altul. De exemplu, am o parte a familiei în Germania, acolo unde au cu totul alte sisteme de evaluare, diferite de cele naționale promovate în România. Eu  cunosc destul de multe amănunte despre învățământul german deoarece fiica mea chiar predă acolo și mă gândesc că nu este același lucru ca elevii care au studiat într-o țară unde se folosesc anumite modalități de evaluare la anumite intervale, să rezolve aceleași sarcini în cadrul testelor PISA  ca cei din România. Consider că ar trebui făcută o analiză extrem de amănunțită care să ne arate unde s-au obținut rezultatele cele mai bune și unde s-a greșit cel mai mult de către elevii evaluați.

Dacă acum ați întâlni un profesor debutant, intrat pentru prima dată în viața lui în sala de clasă, ce i-ați transmite?

Aș avea multe lucruri să-i spun, dar cred că cel puțin două aspecte aș dori să înțeleagă. În primul rând să-și prețuiască profesia, să se valorizeze pe el însuși dacă vrea ca la rândul lui să fie apreciat de elevi,  de colegi, de societate, în general. În al doilea rând, aș dori să subliniez un lucru pe care îl spuneam la un moment dat studenților de la Managementul Resurselor Umane și anume cât de important este ca cineva care își începe activitatea să meargă cu drag la locul de muncă.

Dacă te duci doar pentru că acolo ai mai mult timp liber, mai mulți bani sau mai multe facilități nu vei obține rezultate bune niciodată. Dimpotrivă, dacă îți place ceea ce faci, dacă te duci cu plăcere la școală, ai toate șansele ca, pe de-o parte, să eviți Burnout-ul, iar pe de alta, poți vedea rezultatele muncii tale prin cele ale elevilor. Asta le urez tuturor profesorilor de Ziua Mondială a Educației! Să-și prețuiască meseria, să fie mândri de profesia lor și să ajungă să meargă cu mare plăcere la locul de muncă.

Poate că, dincolo de reforme, tehnologii, programe școlare și schimbări de paradigmă, adevărata forță a educației rămâne omul care intră zi de zi în sala de clasă cu dorința de a construi, de a inspira și de a-i ajuta pe ceilalți să devină mai buni. Povestea unei cariere dedicate învățământului ne arată că performanța nu se măsoară doar în funcții, titluri sau rezultate, ci și în generațiile de elevi și studenți asupra cărora ai lăsat o urmă. Pentru cei care sunt deja profesori, mesajul este unul de încredere: să-și prețuiască profesia, să rămână deschiși schimbării și să nu uite niciodată rostul pentru care au ales catedra. Iar pentru cei care se gândesc să pășească în învățământ, merită spus că această profesie cere răbdare, pasiune și responsabilitate, dar oferă în schimb șansa rară de a participa, în fiecare zi, la devenirea unui om. Într-o școală aflată într-o continuă transformare, profesorul rămâne reperul care poate da sens cunoașterii și curaj viitorului. Iar dacă merge la școală cu drag, cu respect pentru ceea ce face și cu încredere în puterea educației, atunci fiecare lecție poate deveni începutul unei alte povești de succes.

Autor: prof.univ.dr. Valentin Cosmin Blândul, Universitatea din Oradea & Asociația pentru Educație și Formare „TopFormalis” din Oradea. Octombrie 2026.