În secolul tehnologiei avansate Universitatea Oradea este absolvită anual de mii de studenţi care, după patru sau chiar mai mulţi ani de studiu, devin în proporţie de 80% şomeri. Cei mai fericiţi dintre ei reuşesc să îşi găsească un loc de muncă, dar în cu totul alt domeniu decât cel pentru care s-au pregătit, şi, mai ales, au plătit atâţia ani. Universitatea nu se dezminte nici anul acesta, când cifra de şcolarizare este de peste 13.000 de locuri, dintre acestea, bugetare fiind doar cca. 1700. Cei care totuşi doresc să devină studenţi, pot opta pentru cele peste 11.000 de locuri, care, însă, se plătesc. Şi nu oricum! Un an de studenţie costă între 300 şi 400 de euro, fără toate celelalte taxe, care, har Domnului, sunt din belşug. Ca să participi la examenul de admitere, indiferent de cum va fi acesta, sau dacă intri sau nu, plăteşti 500.000 lei. Anul universitar debutează cu o nouă taxă: cea de înmatriculare, pentru care scoţi din buzunar şapte euro. Şi dacă vrei să te reînmatriculezi mai scoţi şapte euro, dacă vrei să te transferi mai dai 25, dacă vrei să fii reexaminat încă opt euro. Doreşti să afli care este situaţia ta şcolară la zi? Nimic mai simplu: plăteşti încă şapte euro, iar dacă vrei un duplicat de pe diploma de licenţă, încă 25. Corvoada găsirii unui loc în cămin Odată admis, începe corvoada găsirii unui loc în cămin. Universitatea dispune de 656 de locuri în căminele din campus, şi de încă 900 în hotelurile din Oradea, Felix şi Sânmartin, deşi de mai mulţi ani conducătorii instituţiei vorbesc de şase cămine noi, dotate şi ieftine, care, însă, întârzie să apară. Făcând un calcul simplu, rezultă că pentru cele 1500 de locuri, se bat aproape nouă studenţi, doar din anul I, la care se mai adaugă încă câteva mii din ceilalţi ani. Şi chiar dacă ai finanţele necesare să "obţii" un loc în cămin, cu siguranţă îţi scade pofta de viaţă de student, când ajungi să vezi ce înseamnă o cameră, pentru care, ai şi scos din buzunar bani serioşi. Patru metri pătraţi, o chiuvetă şi...cam atât. Într-un spaţiu în care abia ar putea să încapă patru oameni, stau şase sau şapte paturi suspendate. În aşa condiţii, îţi vine greu să te apuci de învăţat, dar, n-ai ce face. Dacă nu înveţi, plăteşti iar... S-ar putea să plăteşti şi dacă înveţi, depinde de consistenţa ?protocolului?? Şi dacă tot eşti studentul universităţii cu "cea mai dinamică dezvoltare" din ţară, ţi se pare firesc să beneficiezi de toate cunoştinţele pe care un simplu calculator conectat la internet ţi le oferă. Numai că trebuie să fii foarte norocos să apuci să pui mâna pe un mouse din cele...32 existente. Dacă totuşi te încăpăţânezi şi reuşeşti să treci peste toate aceste lucruri şi să îţi termini studiile, te trezeşti din student, şomer, angajatorii preferând absolvenţii altor centre universitare. Având în vedere câte taxe trebuie să plătească un student, şi câţi bani intră în bugetul universităţii doar într-un singur an, te întrebi ce se întâmplă de fapt cu aceste fonduri, care ar trebui folosite pentru construcţii, renovare, dotare etc. O investiţie de amploare s-a făcut totuşi, cu ceva timp în urmă, pentru clădirea Rectoratului, care a fost considerată o prioritate, nemaicontând că studenţii stau îngrămădiţi în două cămine, şi se folosesc de grupuri sanitare mizere. Cam aşa arată o universitate care se crede modernă, europeană şi inovatoare, şi în buzunarul căreia intră în fiecare an mii de euro din taxele care îi cocoşează pe părinţii "fericiţilor studenţi" ai uneia dintre cele mai prestigioase unităţi de învăţământ superior din ţară...