Dacă istoria locuitorilor români şi maghiari din Bihor a fost cercetată, cu rezultate notabile (cărţi, studii, articole), cea a minorităţii evreieşti a fost, în mod nejustificat, ignorată multă vreme. În anul precedent, însă, profesorul univ. dr. Antonio Faur a organizat, cu o colaborare ştiinţifică redutabilă, o conferinţă internaţională - în cadrul Universităţii din Oradea - despre situaţia tragică a evreilor din Europa Centrală la sfârşitul celui de-al doilea război mondial.

Lucrările susţinute cu acest prilej au fost adunate într-un volum impresionant, coordonat de profesorii universitari Antonio Faur şi Ladislau Gyémánt (directorul Institutului de Iudaistică şi Istorie Evreiască „Dr. Moshe Carmilly" şi decanul Facultăţii de Studii Europene din Cluj-Napoca). Volumul este o premieră istoriografică şi conţine studii despre evreii din România, Ungaria, Polonia, semnate de universitari şi cercetători din Montpellier, Budapesta, Rzeszow, Bucureşti, Cluj-Napoca, şi Oradea. Ne-au reţinut atenţia, cu deosebire, studiile referitoare la evreii din Oradea (care au fost ghetoizaţi de autorităţile locale şi deportaţi în lagărele morţii din Polonia şi Germania), apoi acţiunile de salvare de la moarte a evreilor din Ungaria şi Transilvania de Nord, organizate - cu mari riscuri (dar care au fost asumate) - de către românii din zona oraşului Oradea şi satele apropiate de graniţa dintre Ungaria şi România.

Cartea în discuţie, tipărită în condiţii ştiinţifice deosebite, este prima iniţiativă de acest gen, care se ocupă de o problematică istorică căreia trebuie, după opinia noastră, o atenţie sporită.