Ziua de 4 iulie marchează fondarea Societăţii Naţionale de Cruce Roşie, în 1876, ca urmare a aderării României la Convenţia de la Geneva din 1874. La această dată, în anul 1876, a luat fiinţă, la Bucureşti, "Societatea Naţională de Cruce Roşie a României" (SNCRR). La 23 august, în acelaşi an, societatea proaspăt înfiinţată a fost recunoscută de Comitetul Internaţional al Crucii Roşii de la Geneva. Voluntarii societăţii au ajutat la îngrijirea răniţilor în războiul de independenţã, în primul şi al doilea război mondial. În 1992, s-a deschis şirul ajutoarelor Crucii Roşii Române pentru refugiaţii şi victimele conflictelor armate din Transnistria şi din fosta Iugoslavie. La 20 decembrie 1995, Parlamentul României a adoptat Legea Societăţii Naţionale de Cruce Roşie din România, nr. 139/1995, iar la 28 martie 1998, a fost adoptat noul statut al societăţii. SNCRR este persoană juridică de drept public, autonomă, neguvernamentală, apolitică şi fără scop patrimonial. Ea îşi desfăşoară activitatea cu caracter umanitar ca organizaţie de ajutor voluntar, auxiliară autorităţii publice.