După 30 de ani de activitate, Directorul Penitenciarului orădean a ales libertatea
-Din surse bucureştene am fost informaţi că aţi înaintat cererea de pensionare directorului Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor. Confirmaţi acest zvon?
-Confirm că nu este un zvon, este o certitudine, care probabil se va şi materializa cu prima zi a anului 2006.
-Ca să închidem gura cârtitorilor care nu v-au lăsat în pace în ultima vreme, spuneţi-ne ce v-a determinat să faceţi acest pas?
-Hotărîrea este a mea, a fost determinată de îndeplinirea tuturor condiţiilor legale în vederea obţinerii pensiei de serviciu, nu a fost luată în ultima vreme, ideea am avut-o încă din vară, dar am dorit să închei anul calendaristic 2005.Prin solicitarea mea am stabilit şi data plecării nerămânând la latitudinea şi dorinţa unor rău voitori. De fapt condiţiile de pensionare le-am avut îndeplinite cu aproape doi ani în urmă.
-Am reţinut faptul că în cei peste treizeci de ani de militărie, nouă ani i-aţi petrecut în calitate de comandant al penitenciarului şi zece ca locţiitor comandant. Cum aţi descrie aceşti ani în câteva cuvinte?
-Funcţia de comandant/director este destul de grea pentru cel care doreşte să realizeze ceva în acest domeniu, este încărcată cu responsabilităţi având în vedere sfera complexă a problematicii cu care este investită. Privită din afară, poate fi apreciată ca o simplitate şi de reprezentare, în realitate are o încărcătură deosebită atât prin întinderea domeniului cât şi a misiunii exprese a acestor instituţii. Activitatea în această perioadă a fost marcată de aplicarea obiectivelor stabilite prin strategia de reformă a sistemului judiciar, îndeplinirea lor implicând un management corespunzător, la nivelul cerinţelor Uniunii Europene, precum şi coerenţă în aplicarea programelor de continuare a reformei în sistemul penitenciar românesc. Aceste obiective au vizat: personalul unităţii (demilitarizare, schimbarea mentalităţii, întinerirea), reabilitarea clădirilor şi chiar construirea unor noi spaţii, programe de reinserţie socială a persoanelor aflate în custodie, asigurarea tuturor condiţiilor de muncă şi viaţă pentru personal şi tuturor drepturilor pentru deţinuţi. În concluzie, această funcţie poate fi comparată cu un “cocteil” dulce-amar, care te leagă de instituţie şi activitatea profesională propriu-zisă. Cine a gustat din deliciile şi supliciile vieţii de lucrător de penitenciar nu se mai poate lecui, devine un împătimit al profesiei.La cei nouă ani petrecuţi în funcţia de comandant/director, anterior acestora, alţii zece ani am îndeplinit funcţia de locţiitor comandant cu probleme de logistică. Ambele funcţii au necesitat eforturi, timp personal sacrificat, ore suplimentare şi pregătit în permanenţă, zi şi noapte, pentru eventualele intervenţii. Un stres continuu care la un moment dat devine obişnuinţă.Pentru rezultatele bune obţinute în activitate am fost apreciat, recompensat, decorat cu ordine şi medalii, iar pentru greşeli ori neîmliniri am fost criticat ori sancţionat. Aşa-i în viaţă.
-Practic, aţi ales libertatea. Din 3 ianuarie veţi fi eliberat de sarcinile care, trebuie să recunoaşteţi, v-au creat de multe ori insomnii. O să simţiţi lipsa colectivului pe care l-aţi format şi coordonat atâţia ani?
-Pe cât de grea şi dificilă este această muncă, pe atât de mare este onoarea de a face parte din rândul acestor bravi truditori. Este un colectiv tânăr, capabil să îndeplinească fără probleme toate sarcinile ce revin în continuare instituţiei. Sigur, mă încearcă un sentiment de nostalgie pentru că am petrecut o bună parte din viaţă în această unitate.
-Vedeţi un succesor la funcţie?
-Nici măcar nu comentez acest aspect, este lăsat la îndemâna cârtitorilor, dar competenţa rezolvării acestei probleme revine conducerii Ministerului Justiţiei.
-În final, doriţi să transmiteţi vreun gând celor care, zi de zi, v-au fost alături de dimineaţa până seara?
-Să desfăşoare în continuare o activitate cât mai eficientă şi cu maximă exigenţă pentru a menţine unitatea măcar la nivelul actual de clasificare în rândul celorlalte penitenciare de frunte ale sistemului. Foştilor colegi le doresc să nu aibă evenimente negative de nici un fel, realizări în plan profesional şi personal, sănătate şi pentru că ne aflăm în prag de An Nou, transmit tuturor tradiţionala urare strămoşească, La mulţi ani !
PS. Am luat legătura cu directorul general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, dl. Marius Iacob, care ne-a confirmat cererea de pensionare a d-lui Gheorghe Ilea. Domnia sa a ţinut să remarce faptul că regretă nespus de mult plecarea d-lui Ilea.



Comentarii
Nu există nici un comentariu.