Festivalul naturii Salcâmul -"doctorul" cu frunze verzi şi flori înmiresmate
Strada Corneliu Coposu nr.1, bloc BT 3, sc. C. Un bloc de şapte etaje flancat de un salcâm impunător. Orice persoană care îşi croieşte drum prin zonă nu are cum să nu fie atras de mirosul îmbietor al salcâmului sau, de ce nu, de aspectul deosebit pe care îl conferă salcâmul prin dimensiunile lui deloc neglijabile. Povestea lui nu este una deosebită, însă statornicia în timp a lui denotă faptul că prezenţa lui este mai mult decât benefică. "Acest salcâm este de foarte mult timp aici. Cred că au trecut mai bine de 15 ani de când îl avem. A fost adus de un locatar al blocului, care acum nu mai locuieşte aici. Nu avem nici o problemă cu el. Are flori frumoase, care emană un miros plăcut. Mai mult, datorită lui, când este foarte cald, avem puţină răcoare în casă. Cred că este unul dintre cei mai frumoşi salcâmi din municipiu", spune Elisa Morar, una dintre locatarele blocului. Pentru cei care nu ştiu, salcâmul este un arbore originar din America de Nord, înalt până la 25 m, cu frunze lungi de 20-30 cm, având 9-21 foliole dispuse imparipenat, glabre, la bază peţiolul fiind însoţit de doi ghimpi puternici, brun-roşcaţi, proveniţi din modificarea stipelor. Inflorescenţa este în formă de strugure (racem), la început dreapta, după înflorire aplecată în jos. Floarea este formata dintr-un caliciu cu cinci dinţi, cinci petale care înconjoară 10 stamine libere. Ovarul este superior. Fructul este o păstaie turtită, de culoare brun-roşcat. Salcâmul înfloreşte în lunile mai-iunie, putând fi întâlnit pe tot cuprinsul ţării.
Florile salcâmului - medicament
Florile de salcâm, cu mirosul lor dulce şi blând, se recomandă de la sine ca acţiune terapeutică. Ele au darul de a linişti, de a calma şi de a tonifia. Sunt utilizate pentru combaterea stresului, a migrenelor pe fond de stres, a gastritei hiperacide şi a ulcerului, pentru calmarea tusei şi vindecarea unor boli respiratorii cum ar fi bronşita, bronşita astmatiformă sau astmul. Florile de salcâm se recoltează în perioada de maximă dezvoltare, adică pe la sfârşitul lui mai, începutul lui iunie. Se recoltează mănunchiurile de flori cu totul, manual. Florile se pot folosi în stare proaspătă (la siropuri, dulceaţă, salate) sau uscate. Uscarea se face întotdeauna într-un singur strat, la soare sau în locuri bine aerisite şi ventilate. Dintr-un kilogram de flori proaspăt culese rămân după uscare 125-150 de grame de plantă.



Comentarii
Nu există nici un comentariu.