Cinstim înaintaşii, dar nu şi incendiatorii La aniversarea a 175 de ani meritorii, privind evantaiul complex al ridicării moral-spirituale şi socio-economice a tinerilor care s-au deşteptat învăţând între zidurile seculare ale Liceului din Beiuş, organizatorii amplelor manifestări s-au întrecut pe ei înşişi. Se cuvenea însă o invitaţie generală şi ar fi fost mai mulţi "fiii" liceului cărora nostalgia şi recunoştinţa le-ar fi crescut aripi, pentru a fi prezenţi acolo unde le era locul. Cele cinci zile de manifestări, comunicări, de însufleţitoare evocări, de pioase amintiri au crestat urme adânci de recunoştinţă faţă de ctitorii aşezământului, dar şi faţă de cei care, la diferite catedre, au modelat oameni vrednici, nu doar pentru folosul personal, ci, mai ales, pentru neamul din sânul căruia s-au ridicat. În mod deosebit, s-a îndreptat atenţia spre aceia care au turnat lumina cunoaşterii în sufletele copiilor ce le-au fost încredinţaţi; directori şi profesori, generaţii şi generaţii de la 1828 până în 1948, dar şi mai departe. În 120 de ani, majoritatea acelora au fost preoţi greco-catolici şi s-au prezentat la catedre îmbrăcaţi în reverende, iar rezultatul jertfei lor pe altarul şcolii a fost recunoscut, nu doar în zona Beiuşului, nu doar în Ardeal, ci în toată ţara şi chiar peste hotare. Primul director care a rupt acea tradiţie a fost Salvan Florea, în 1948, şi s-a nimerit - ca Pilat în Credeu - să fie şi el nominalizat între directorii distinşi cu meritul de CETĂŢEAN DE ONOARE AL BEIUŞULUI. Din păcate, n-a făcut onoare nici Beiuşului şi nici liceului. A apărut din ceaţă şi a produs numai rău. Prima mare "operă culturală" a acelui director a fost că, în vacanţa de vară, în curtea liceului, a ars biblioteca acestuia, cca 12.000 de volume şi manuscrise de valoare inestimabilă în limbile: română, franceză, latină, greacă, germană, slavonă, maghiară, materiale scrise lăsate moştenire încă de către cărturarul episcop greco-catolic Samuil Vulcan. Aşa au mai dispărut şi unele urme ale istoriei românilor din mileniul întâi şi din prima jumătate a mileniului al doilea. Ne-a sărăcit istoria acel "om de cultură comunistă". Atât şi este de ajuns pentru a cere revocarea lui de pe lista CETĂŢENILOR DE ONOARE. Se pare că soarta cărţilor este de a fi arse. Biblioteca de la Alexandria, Biblioteca Universităţii din Bucureşti... Mai sunt încă multe isprăvi ale acelui comunist prost. Prost pentru că, tovarăşul director purta pistol, iar un coleg de clasă i-a furat pistolul. L-a sancţionat, în loc să se fi sancţionat pe sine. Că a fost şi neom a dovedit-o. Pe profesorii preoţi greco-catolici i-a alungat ca pe câini, expulzându-i în şcoli comunale, câte unul, să nu se poată întâlni. În şcoală s-a comportat ca un despot. A terorizat, a torţionat trupul, conştiinţa copiilor, falsificând totul: istoria, educaţia, convingerile, cunoştinţele. A scos religia din şcoală. Consider că înşişi directorii în cauză nu se pot simţi onoraţi să figureze pe aceeaşi listă cu fostul director Salvan Florea. Am fost singura promoţie căreia nu ni s-a permis să facem tablou. - "Cum să stau eu pe un tablou cu un fiu de popă" - a afirmat colegul secretar UAER. Clasele din anul şcolar 1948-1949 îşi amintesc. Au fost clase paralele, cca 200 de copii. Unii nu mai trăiesc. Trebuie amintit, că pe vremea despotului, au dispărut colecţiile de picturi şi sculpturi ale profesorului Buşiţa, care erau păstrate în liceu. Celebre au fost picturile: "Mihai Viteazul la Cetatea Finişului" şi "Stejarul solitar". Au dispărut şi alte tablouri şi obiecte din liceu. Salvan a fost omul securităţii şi a "ajutat" pe mai mulţi să fie arestaţi. Răsunet a avut arestarea în 1951 a zece tineri, între care şi un copil de 16 ani. Au primit între 25 şi 10 ani închisoare. A trebuit să vină aniversarea a 175 de ani de existenţă a şcolii din Beiuş ca o măsură luată în grabă, în lipsa cunoaşterii realităţii, să provoace o sumară destăinuire ce se cere de acum anexată la dosarul aniversării, pentru ca urmaşii, la o altă aniversare, să cunoască adevărul, altul decât cel din cărţile comuniste. Nu fac nici o legătură, dar remarc cazul fostului director al închisorii din Sighet, Ciolpan, care era să fie ridicat şi el la rangul de "erou". Protestez cu toată tăria şi în numele foştilor elevi care au suferit prigoana acestui neom care a fost ridicat la o cinste ce nu o merită. Oradea, 17 noiembrie 2003 Nota redacţiei Contactat telefonic, aseară, primarul Beiuşului, Nicu Silviu Odobasianu, ne-a declarat că a primit, la rândul său, o copie a acestei scrisori, sesizând secretarul Consiliului Local pentru convocarea comisiilor de specialitate în vederea analizării aspectelor semnalate şi adoptarea de urgenţă a măsurilor care se impun, chiar dacă va fi vorba de retragerea titlului onorific dobândit pe nedrept.