Duminică, 31 ianuarie, La Teatrul Regina Maria, a avut loc premiera spectacolului "Audiţia", de Alexandr Galin, în regia lui Mircea Cornişteanu. Un spectacol comic, cu priză la public, care promite să se detaşeze la capitolul audienţă.

Scrisă în 1998 şi inspirată dintr-o întâmplare reală, la care dramaturgul Alexandr Galin a avut ocazia să asiste, piesa "Audiţia" relevă dramele perioadei de tranziţie după căderea comunismului în Rusia, drame întânite, dealtfel, în toate ţările lovite de flagelul roşu. Sub impactul libertăţii câştigate brusc, al democraţiei livrate fără instrucţiuni de utilizare şi al mirajului îmbogăţirii şi faimei promise de tărâmuri străine, şase femei se prezintă la o audiţie pentru o carieră în showbizz. De fapt, personajele se lasă seduse, după cum vom afla, de al doilea miraj postcomunist. Primul, din care nu şi-au revenit cu desăvârşire, a fost promisiunea unei vieţi mai bune în capitalism, iar cel de al doilea este credinţa că străinii salvează ce ţara nu-ţi recunoaşte. Piesa serveşte două pretexte, al anunţului mascat, care nu specifică vârsta, frumuseţea şi lipsa obligaţiilor drept condiţii esenţiale de a lua castingul, asigurând astfel comicul de situaţie, şi pretextul audiţiei în sine, care permite adevăratei drame, sociale, psiho-emoţionale, de cuplu, să "intre" în scenă. Subiectul pare actual, doar pare.  În realitatea anului 2016 însă, probabilitatea ca un intelectual, decum un om cu statut financiar cert, să mai creadă că se caută vedete prin anunţuri în ziar este infimă. Iată deci cum resorturile pe care mizează "Audiţia" sunt ecouri afective, adânc impregnate în memoria colectivă, ale speranţelor naive care ne-au cuprins cândva. Suficient pentru a empatiza cu personajele şi mesajul lor. Piesa livrează tipologii ofertante pentru actori, crează premise de teatru în teatru şi are meritul de a salva viitoarea montare, graţie structurii şi textului comic, ritmat.

Ninel Karnauhova (Gabriela Codrea), Varvara Volkova (Ioana Gajdo), Katia Volkova (Georgia Căprăin), Liza Volkova (Denisa Vlad), Tamara Bok (Lucia Rogoz), Olga Puhova (Anda Tămăşanu) participă la o audiţie într-un cinematograf sovietic dezafectat, convinse că au şanse să se afirme în Singapore. Scenografia Clarei Labancz  respectă imaginea sugerată de dramaturg (sala cu scaune prăfuite, fotolii rupte, ecranul spart), la care adaugă o masă, o scară, bănci din lemn şi cortina roşie, simbolica cortină roşie, pe care se disting (în limba rusă) cuvinte ca "pace" sau "muncă". Albert (Andrei Sabău), studentul care intermediză castingul, îşi dă seama că vârsta şi statutul marital nu le califică pe doritoare pentru audiţie. Pe fondul protestelor zgomotoase, femeile obţin o întrevedere însă cu Tetzudzin Aoki (George Dometi) şi are loc un casting ad-hoc în sala de aşteptare. Fiecare femeie îşi etalează talentul, iar Katia şi Liza, cu un număr de striptease, par cel mai aproape de Singapore, spre indignarea mamei lor, Varvara. Înduplecat de insistenţele femeilor, comice prin disonanţă, Tetzudzin Aoki le promite accesul la audiţie, cu condiţia să obţină acceptul scris al soţilor. În Actul II, Boris Karnauhov (Ciprian Vultur), Vasili Bok (Alexandru Rusu)  şi Viktor Puhov (Sebastian Lupu) completează dramele personale cu cele conjugale şi întregesc radiografia societăţii incipient-capitaliste cu minusurile ei. De la (re)îngroparea intelectualului (Ninel şi Boris), sărăcia drept răsplată a muncii cinstite (Tamara şi Vasili), apariţia baronilor politici şi a femeilor întreţinute (Viktor şi Olga), la bişniţa de supravieţuire a vechii generaţii (Varvara) şi prostituţia simbolică a tinerei generaţii (Liza şi Katia), transpare o disperare... hilară. Este o disperare înecată în votcă, celebra tărie rusească care dezinhibă oameni şi inhibă dureri, folosită de regizorul Mircea Cornişteanu ca laitmotiv al întregii montări. Spectacolul are o construcţie fluidă, o distribuţie bună, are măsură, găselniţe şi subtext, are umor şi are emoţie.

Momente cu potenţial, insuficient exploatate de regizor şi actori deopotrivă (dialogurile în ruso-japoneză, castingul monocrom al Olgăi, castingul cu loc de crescendo al Varvarei), sau pierdute în scene dezordonate (palma Olgăi, fără ecou pe obrazul lui Viktor), sunt salvate de tablouri reuşite ale spectacolului: castingul Ninei, bine construit, bine dozat, bine redat; steagul sovietic-bară în numărul de striptease; scena sensibilă, emoţionantă a iertării în cuplul Tamara-Vasili.

În scenă s-au distins personaje şi actori: Anda Tămăşanu şi Sebastian Lupu i-au transformat pe Olga şi Viktor în apariţii, Lucia Rogoz (Tamara) o interpretare credibilă, cu sensibilitate, Alexandru Rusu, cu nerv şi haz în rolul lui Vasili, Ciprian Vultur (Boris) o imagine tragi-comică a intelectualului ratat. În Nina, Gabriela Codrea a creat un personaj nuanţat, cu timiditate şi forţă simultan, cu savoare. Iar sarea şi piperul, motorul spectacolului a fost Varvara, jucată de Ioana Dragoş Gajdo, actorul care umple scena. Un personaj viu, cu o structură solidă (pe care s-a şi improvizat, fără a fi neapărat necesar), jucat în vervă. Frazare, mişcare, atitudine, energie, toate răsplătite din plin, la aplauze. Aplauze care s-au dovedit generoase şi îndelungi. Semn că spectatorul are nevoie de montări cu cap, coadă şi mesaj. Mai ales mesaj. Următoarea reprezentaţie va avea loc în 3 februarie.