Sfântul Gheorghe, purtătorul de biruniţă
Sfântul mare mucenic Gheorghe, care este prăznuit astăzi, este unul dintre cei mai cunoscuţi şi onoraţi sfinţi ai creştinismului. Cu toate acestea, istoria vieţii sale este foarte putin cunoscută şi multe legende, avându-l ca erou, au apărut de-a lungul timpului. El este sărbătorit atât de Biserica Ortodoxa cât şi de cea Romano Catolică (fiind totodată patronul Angliei), imaginea sa fiind întotdeauna asociată cu vitejia nemarginită şi credinţă în biserica creştina până la sacrificiu suprem.
Un sfânt decaptitat
Din anul 303, timp de zece ani, împăratul Diocleţian a dus o adevărată prigoană împotriva creştinilor, pe care îi obliga să renunţe la credinţa lor. Creştinii au intrat în legalitate, după edictul de la Milano al împăratului Constantin cel Mare, prin care creştinismul a fost declarat religie de stat. În timpul acestui război anticreştin, însuşi Sfântul Gheorghe ajunge în temniţă, unde a rezistat tuturor torturilor la care a fost supus, ceea ce a făcut ca tot mai mulţi oameni să aleagă creştinismul. În temniţă, Sf. Gheorghe a atins un mort, iar acesta a înviat, ceea ce a făcut ca şi împărăteasa Alexandra să treacă la creştinism. Înfuriat, Diocleţian a poruncit să li se taie capetele şi mucenicului, şi împărătesei Alexandra. În data de 23 aprilie 303, Sfântul Gheorghe a murit decapitat.
În luptă cu balaurul
În credinţa populară, Sfântul Gheorghe este asociat adesea cu omorârea balaurului. Această legendă datează din secolul XII şi una dintre variantele sale este "Legenda Aurea". Se povesteşte cum un balaur imens şi feroce a apărut lângă oraşul Selena din Lybia. Locuitorii trebuia să-i ofere zilnic oi pentru a-i potoli foamea, iar când nu au mai avut oi, balaurul a cerut pe fata împăratului. Atunci a apărut un viteaz creştin care s-a oferit să răpună balaurul. În unele icoane timpurii, fata împăratului este înfăţişată în gura balaurului, în timp ce un viteaz cu o suliţă se luptă cu acesta. După ce a străpuns balaurul cu suliţa, tânărul a dus-o pe prinţesă la palatul împăratului, care i-a oferit mâna ei şi jumătate din împărăţie. Viteazul a refuzat, spunând că mai are multe alte lucruri de îndeplinit în lupta sa pentru apărarea bisericii şi ajutorul săracilor şi nedreptăţiţilor; apoi le-a spus că numele lui este Gheorge şi a plecat.
Un nume foarte popular în Bihor
Numele Gheorghe este destul de răspândit atât printre femei, cât şi printre bărbaţi. Conform datelor existente la SEIP Bihor, în judeţ trăiesc 14.015 persoane de sex masculin botezate cu numele Gheorghe. În actele oficiale ale SEIP sunt înregistrate 125 de persoane care au numele de familie Gheorghe. În Bihor mai sunt înregistrate 4.451 de persoane botezate George, respectiv 6.713 femei botezate Georgeta. Acestora li se adaugă alte câteva mii de persoane care au fost botezate cu nume derivate din Gheorghe, printre care Gherghina, Gheorghina, Gheorghiuc, Gheorghieş, Gheorghiţa, Gheorghiţă, Gheorghiu, Gheorghiţoiu, Georgescu etc.
Oraşe şi sate cu numele sfântului
În ţară sunt două oraşe şi 12 comune care poartă numele Sfântul Gheorghe. De asemenea, peste 200 de oraşe şi comune îl au pe Sfântul Gheorghe ca ocrotior, iar în fiecare an, în data de 23 aprilie organizează diferite evenimente cu caracter sărbătoresc. Se ştie că Sfântul Gheorghe este ocrotitorul oştirilor române. Steagul Moldovei, trimis de Ştefan cel Mare la mănăstirea Zograful, din muntele Athos, are chipul Sfântului Gheorghe doborând balaurul, împreună cu următoarele cuvinte ce aparţin domnitorului: "O, luptătorule şi biruitorule, mare Gheorghe, în nevoi şi în nenorociri grabnic ajutător şi cald sprijinitor, iar celor întristaţi, bucurie nespusă, primeşte de la noi această rugăminte a smeritului tău rob, a Domnului Io Ştefan Voievod, din mila lui Dumnezeu, Domnul Ţării Moldovei. Păzeşte-l pe el neatins în lumea aceasta şi în cea de apoi, pentru rugăciunile celor ce te cinstesc pe Tine, ca să Te preamărim în veci. Amin. Şi aceasta a făcut-o în anul 7008 (1500), în al 43-lea an al Domniei Sale".



Comentarii
Nu există nici un comentariu.