"La steaua care-a răsărit..." Pe cel care astăzi ar fi împlinit 30 de luştri şi încă patru primăveri - dar pe care îl ştim "veşnic tânăr înfăşurat în manta-i" - cei care nu l-au uitat, de aici, din Oradea Mare, l-au sărbătorit, la Teatrul de Stat al urbei, într-un spectacol omagial. Cei care-şi rumegă frica de festivisme - înghiţind apoi în sec, de parc-ar fi comis o infracţiune -, un grup de tineri actori ai instituţiei gazdă, le-au ostoit în bună măsură temerile, chiar dacă nu de tot. Aceia dintre orădeni care au simţit bătăile inimii zvâcnind de emoţia pură şi luminoasă a "aducerilor-aminte" eminesciene, au ascultat, "decontaminaţi" de festivism, versurile neasemuitului Voievod al spiritualităţii şi culturii româneşti. Întâi, într-un firesc preambul, a cuvântat despre genialul sărbătorit poetul Ioan Moldovan - redactorul şef al revistei "Familia", publicaţia lui Iosif Vulcan (care apărea, în 1866, la Pesta,când acesta i-a publicat întâile versuri unui anonim, Eminovici, care-a devenit, întru veşnicie, Eminescu). Şi-au dat concursul actorii: Doru Presecan, Andrian Locovei, Angela Tanko, Richard Balint, Mirela Niţă-Lupu, Sebastian Lupu, Anca Sigmirean, Anca Dămăcuş, Pavel Sârghi, cu participarea extraordinară a marelui actor Marian Râlea, prezent la Oradea pentru pregătirea "Electrei", viitoarea premieră a Teatrului de Stat Oradea. În faţa unei săli arhipline - majoritatea liceeni - slujitorii Thaliei au luat lumină din focul viu ce izvora, parcă, din pana Poetului, care scria, cu lumină din sufletu-i suferind, la masa de brad... Ne-au fost reamintite "Glossa", "Odă în metru antic", "Trecut-au anii", "Ce te legeni", "Floare-albastră", "Revedere", "Mai am un singur dor", ba chiar un îngeraş de fetiţă de vreo patru anişori a recitat, cu mai multă "trăire", parcă, decât actorii, "O rămâi... " Florile recunoştinţei... În continuare, la statuia Poetului "tinzându-şi dreapta în deşert", dar privind cu îngăduinţă, poate - prin ochii-ntorşi în bronzul neuitării ai "stelelor ce-au răsărit" - spre cei care-i aduceau, în semn de recunoştinţă flori şi lumina caldă a sufletului lor. Înainte, în cursul zilei, văzusem coloane de elevi şi studenţi - în frunte cu dascălii lor -, aducând şi ei flori pentru neuitarea celui cu nume încrustat în Veşnicie. Au depus coroane oficialităţi ale urbei şi judeţului, iar un grup coral de la Grupul Şcolar "Transilvania" a cântat pe versuri eminesciene. EMINESCU nu a fost uitat de orădeni, iată, nici în acest an, dar cum, oare, poţi să-ţi uiţi sufletul, oricât ar fi "scrisă uitarea în legile-omeneşti"... ?