Dacă ne uităm la cei cei care au luat premiile de excelenţă - instituite cu ocazia centenarului Primăriei Oradea -, la secţiunile culturale, observăm că la două dintre ele - "tineri de perspectivă" şi "arte vizuale, artă dramatică şi muzică" - li s-au dat "cezarilor" ceea ce meritau. Adică, "micul Mozart", Nicuşor Mihăilă - după ce iniţial nici nu fusese trecut pe lista nominalizaţilor! - a avut câştig de cauză, respectiv actorului Ion Mâinea i-a fost încununată o activitate artistică de peste 60 de ani. În ceea ce priveşte secţiunea "literatură", însă, stupefacţia este tot mai mare. Aici, subiectivitatea juriului a fost în grea suferinţă: marele poet F?bi?n S?ndor, respectiv unul dintre cei mai importanţi critici literari din ziua de azi, Ion Simuţ, au fost "învinşi" de "outsider-ul" Traian Ştef, de parcă şi aici ar fi ca la un meci de fotbal, unde favoritul se află în eclipsă de formă! Asta a fost o... afacere a "bătrânei (şi ofticoasei) Doamne ?Familia?", atât preşedintele juriului - Ioan Moldovan -, cât şi Ştef şi Simuţ făcând parte din redacţie. Ba încă, şi doi dintre jurizanţi - poeţii L. Scurtu şi G. Vidican - publicându-şi cărţile la "Biblioteca" revistei în cauză. Aceştia - nu că am "muri" de dragul vreunuia din cei doi (I.S. şi T.Ş.) - ar fi trebuit să nu uite măcar dictonul acela latin, care zice precum că "prieten îmi e Plato, dar mai prieten îmi este adevărul!" Ei, ca şi Consiliul Local. Deh, aşa-i românul, "of, of, măi, măi", şi Lerui-Ler!...