După ce a făcut Guvernul cu ou (de găină, de curcă) şi cu oţet, Traian Băsescu l-a îmbrâncit pe Călin Popescu Tăriceanu în fruntea cruciadei împotriva găinilor bolnave şi i-a dat termen de 24 de ore ca să-şi frângă gâtul. Transferul de autoritate Flutur -Tăriceanu nu s-a produs oricum. Preşedintele a fugit puţin de la spital şi a picat val-vârtej într-o şedinţă de Guvern, unde locatarii Palatului Victoria îşi munceau creierii cum să oprească ploaia cu înaripate decedate. Într-un discurs mai mult decât colocvial, Traian Băsescu a constatat că totul e haos, degeaba, brambureală, spectacol, cârdăşie. După care, răcorit, s-a înapoiat la Elias, unde cu siguranţă are asigurată şi o răcoare plăcută, care îi va permite să-şi gândească la rece următoarele lovituri sau acţiuni. Ori preşedintele este de un cinism special, ori are un umor singular. Altfel, cum ar fi tunat împotriva "show"-ului mediatic păgubos, la care pasămite s-au dedat oficialităţile, fiind perfect conştient că prestaţia sa tot spectacol se cheamă. Stricto senso, este de apreciat că Traian Băsescu a intervenit într-o problemă naţională apăsătoare. Numai că histrionul din preşedinte nu i-a dat pace, aşa că foamea după luminile rampei trebuia satisfăcută printr-un fel de paraşutare, care i-a lăsat aiuriţi pe mulţi şi care, indiscutabil, a stârnit aplauze, fluierături, tropăieli şi alte forme de afecţiune şi ataşament duios. Folosindu-se de un soi de barbarism, preşedintele a vorbit de "penibilizare". Dacă toate demonstraţiile de forţă, unele supraalimentate cu adrenalină, făcute la fiecare colţ de stradă unde adie aviara sunt penibile, atunci metoda prin care Traian Băsescu a împărţit vorbe, note şi cafturi ce etichetă ar trebui să primească? Da, infirmităţile Guvernului în materie de dresare a crizelor trebuie sancţionate. Pentru rezultate bune, însă nu e musai ca miniştrii să fie daţi cu capetele de pereţi capitonaţi, spre deliciul publicului care se hrăneşte cu circ pe gratis. Sunt şi feluri mai profesioniste de manifestare a acţiunii, voinţei, condiţiei de preşedinte de ţară. Un asemenea arsenal şi ştiinţa folosirii lui face parte din meseria şi chiar din genetica unui şef de stat. După cum, folosirea sa cere o oarecare înclinaţie şi ceva mai mult decât un dram de înţelepciune. Dar, poate pentru Traian Băsescu este mai important ca orice face să semene a răfuială şi să împrăştie aromă de politicieni liberali fumegând de la palmele prezidenţiale. Ţintarul de sarcini dat de preşedinte şi cele 24 de ore pentru mersul la Canossa al miniştrilor nu vor face ca mâine să fie mai bine şi să ne trezim într-o Românie fără carantină, unde cloştile cotcodăcesc bine - sănătoase şi agenţii serviciilor de informaţii ştiu în somn diferenţele fundamentale între curci şi găini. Şi ce importanţă sau interes mai prezintă volatilizarea gardurilor de izolare, a extratereştrilor care stropesc maşinile şi însuşi genocidului galinaceelor, faţă de constatarea că Traian Băsescu există şi acţionează?