Astăzi, în Ajunul Bobotezei, în ajunul Bobotezei se ţine post. În această zi se mănâncă grâu fiert cu miere şi nucă, plăcinte cu varză sau ceapă, borş etc. Pentru a fi sănătoşi şi pentru a fi feriţi de necazuri, unii oameni ţin post negru. Canonul I al Sf. Teofil al Alexandriei statuează că de Ajunul Bobotezei se ajunează total, iar a doua zi se ia Agheasmă Mare, desigur pe nemâncate.

Ajunul Bobotezei este o zi prielnică şi obiceiurilor păgâne: farmece, descântece, magii albe şi negre. Se spune că celor care postesc în Ajunul Bobotezei le merge bine tot anul. În Ajunul Bobotezii se urmăresc pomii: dacă aceştia vor avea pe crengi brună sau omăt, atunci anul va fi cu rod bogat. Când preotul sfinţeşte apa, gospodarul scoate vitele din grajd ca şi acestea să fie botezate pentru sănătate. Postul Ajunului Bobotezei datează cam din secolul al IV-lea, pe vremea când catehumenii (adulţii care se pregăteau de Botez) ţineau post şi se rugau timp de 40 de zile. După botez, proaspăt creştinaţi, aveau îngăduinţa să participe pentru prima dată la liturghia credincioşilor şi să se împărtăşească. În ajunul Bobotezei, nu se toarce şi se ţese, fiindcă este rău de ros, adică de şoareci, molii şi şobolani, iar feciorii ţin post, aceasta pentru că de Bobotează se deschide cerul şi îngerul păzitor îi spune celui de însurat încotro îi va fi norocul.